Categorii

Coreea, novenă de rugăciune. Mons. Lazzaro You: este nevoie de iertare şi reconciliere

Până anul trecut, peninsula coreeană era considerată unul dintre cele mai periculoase locuri pentru pacea în lume. În schimb, graţie istoriei din ultimele luni, suntem în faţa unei „noi ere”: o „nouă sămânţă de pace a fost aruncată”, ziduri s-au prăbuşit şi „nu putem decât să mergem înainte”. Aşa afirmă, în sinteză, la Vatican News mons. Lazzaro You Heung-sik, episcop de Daejeon în Coreea de Sud şi responsabil al Comisiei pentru Problemele Sociale din Conferinţa Episcopală Coreeană, cu ocazia novenei de rugăciune prevăzută de episcopi până la 25 iunie şi ca pregătire pentru conferinţa de la Daegu, din 21 iunie, dedicată viitorului peninsulei coreene.

Prelatul reparcurge etapele schimbării pornind de la Jocurile olimpice de la Pyeongchang, în Coreea de Sud, la care au defilat împreună delegaţiile din Nordul şi din Sudul ţării, divizată de un război, aminteşte episcopul de Daejeon, început la 25 iunie 1950. Peste 60 de ani, subliniază el, de „diviziuni, invidii, ură” care trebuie şi pot acum să lase loc unui „drum senin şi încrezător”. Cu Jocurile olimpice prelatul aminteşte şi summit-urile între care ultimul, între Coreea de Nord şi SUA. Etape importante urmărite constant de rugăciunea papei.

„Papa Francisc ne indică drumul”, afirmă mons. You, relansând, în interviul nostru, necesitatea rugăciunii cerând lui „Dumnezeu să mişte inimile celor puternici pentru pace nu numai în peninsula coreeană ci în toată lumea” şi încredinţându-se Duhului Sfânt pentru ca să inspire dialog, căutări de drumuri noi pentru a ajunge în sfârşit la reconciliere:

R.- La 25 iunie 1950 a izbucnit războiul din Coreea. Până anul trecut Coreea  era punctul cel mai periculos din lume. Anul acesta, cu Jocurile olimpice de iarnă la Pyeongchang, a fost plantată o nouă sămânţă de pace pentru peninsula coreeană. În acel moment s-a născut un nou raport: în aprilie a fost summit-ul între cele două Coreei. Şi la 12 iunie a fost summit-ul din Singapore. Deci aceasta este chiar o nouă eră. Cred şi chiar sper ca să nu facă paşi înapoi Coreea de Nord: ar fi ca şi cum deja am trecut pe o punte dar aceasta s-a prăbuşit. Trebuie mers înainte! Timp de peste 65 de ani după război, Coreea a trăit între sentimente de invidie, ură, separare; este nevoie cu adevărat de o inimă deschisă, un suflet nou, adică iertare, reconciliere. Deci trebuie îngrijită această fraternitate dintre noi mergând împreună. Astfel Domnul ne va ajuta. Nu numai coreenii sunt divizaţi în cadrul peninsulei, ci există şi raporturi de luat în considerare cu mari puteri: America, China, Rusia şi Japonia. De aceea noi ne rugăm ca Domnul să mişte inimile americanilor, chinezilor, ruşilor, japonezilor pentru a crea acest climat de reconciliere şi de pace important pentru Coreea, dar şi pentru Asia şi pentru lumea întreagă.

Mons. You, v-aţi gândit chiar în fiecare zi la o intenţie diferită, parcă pentru a coborî oamenii în concreteţe: deci rugăciunea pentru fraţii şi surorile care trăiesc în Nord, pentru refugiaţi, politicieni şi chiar pentru evanghelizare…

R.- Da, pentru că rugăciunea este importantă şi trebuie tradusă în acţiuni concrete, pentru aceasta am pus în aceste intenţii lucruri importante, pentru ca să se poată traduce în practică.

Aţi simţit în toată această perioadă apropierea papei, care a atras atenţia cu privire la Coreei de mai multe ori…

R.- Îmi amintesc că a făcut asta de opt ori! Şi când papa face rugăciunea sa îmi dă şi mie o bucurie imensă. Papa mereu ne indică un drum de urmat. Simt asta foarte aproape. De fiecare dată încerc să-l ascult. Pentru ce s-a rugat papa? Ce a spus papa? Îl urmăresc mereu.

Şi la oameni ajunge? La credincioşi ajunge glasul lui Francisc?

R.- Desigur. În fiecare zi mă întreabă ce spune papa, îi actualizez şi încearcă să pună în practică ceea ce el ne învaţă în fiecare zi.

Mons. You, voi aţi organizat şi o conferinţă pentru reconciliere şi unitate pentru 21 iunie. Aţi intitulat-o: „Viitorul peninsulei coreene prin interschimburile între Sud şi Nord”. Care este viitorul, după părerea dumneavoastră?

R.- Cred că este important să deschidem inima. Duhul Sfânt suflă când şi unde vrea, nu-i aşa? Pentru noi, în această nouă eră, este important să ascultăm glasul Duhului Sfânt pentru ca El să poată lucra prin intermediul nostru la dialog, la vederea celuilalt ca un frate şi la a bate la uşi. Numai aşa va veni în sfârşit pacea în peninsula coreeană.

De Gabriella Ceraso

(După www.vaticannews.va, 16 iunie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.