Categorii

Congresele euharistice chineze, un „semn al timpurilor”

Au defilat mii pe străzile oraşului, în pofida ameninţărilor de furtună care la un moment dat s-au transformat în ploaie torenţială. Duminică, 8 iulie, ajunul comemorării martirilor chinezi, catolicii din Fengxiang au încheiat în acest mod public şi solemn Congresul Euharistic Diecezan. Cu această ocazie, catedrala a fost împodobită în manieră specială. Procesiunea euharistică, începută după liturgia solemnă, s-a desfăşurat timp de peste o oră şi jumătate pe străzile oraşului. Cortegiul era deschis de sute de copii, urmaţi de preoţi, călugări, călugăriţe şi apoi de mulţimea de credincioşi tineri şi adulţi. În timp ce de-a lungul străzilor, la trecerea cortegiului, se îngrămădeau curioşii. La Fengxiang, Congresul Euharistic Diecezan este organizat o dată la doi ani. Singularitatea sa paradoxală constă tocmai în faptul că a devenit o întâlnire frecventă şi aproape obişnuită în programul pastoral al acelei Biserici diecezane.

„Patriarhul” Lucas Li

Cel care a favorizat celebrarea aşa de frecventă a Congresului Euharistic în dieceza de Shaanxi a fost episcopul Lucas Li Jingfeng, decedat în noiembrie 207 la venerabila vârstă de 95 de ani. Lucas Li era unul dintre „patriarhii” Bisericii catolice din Chine în ultimele sale decenii zbuciumate. Hirotonirea sa episcopală, petrecută în 1980, la început n-a fost recunoscută de aparatele guvernamentale. Apoi, cu timpul, raportul său cu ei a evoluat, guvernul l-a recunoscut ca episcop şi el a intrat în contact public cu autoritatea civilă. Bătrânul episcop era entuziast de „Scrisoarea” adresată catolicilor chinezi publicată în 2007 de Benedict al XVI-lea. După părerea sa, acel document indica „singura cale şi speranţa pentru a şterge discordia şi lipsa de pace care sunt prezente în Biserica din China”. Papa Benedict, în 2005, a încercat şi să-l invite pe Lucas Li şi alţi trei episcopi chinezi la Sinodul Episcopilor despre Euharistie (oportunitate negată de guvernul de la Pechin).

Devoţiuni contagioase

Participarea atâtor persoane la Congresul Euharistic Diecezan din acest an, primul fără episcopul Lucas Li, este semn că fervoarea gesturilor comunitare nu şi-a pierdut din intensitate nici după dispariţia sa. Însă practica acestor Congrese Euharistice celebrate ca întâlniri frecvente şi intense din viaţa obişnuită a Bisericii locale nu este ceva exclusiv în dieceza de Fengxiang. În ultimele decenii, acelaşi lucru se întâmplă într-un număr crescând de dieceze catolice chineze. La Taiyuan, capitala provinciei Shanxi, primul Congres Euharistic Diecezan în istoria diecezei a fost celebrat în iunie 2005. De atunci, acel eveniment a asumat cadenţă anuală în programarea pastoraţiei diecezane. În dieceza de Tianjin, mii de credincioşi au participat deja la primul Congres Euharistic celebrat în satul Xiao Han Cun în mai 2012, convocat pentru a reînsufleţi în preoţi, călugări şi laici „credinţa în Isus Cristos prezent în Euharistie, pentru a-l putea mărturisi cu curaj”.

Comoară de păstrat

Începând din ultimele decenii ale secolului trecut, cu redeschiderea voit de Deng Xiaoping după anii întunecaţi ai Revoluţiei culturale, viaţa eclezială din China din nou s-a coagulat şi a luat putere tocmai în jurul sacramentelor şi al practicilor spirituale cele mai obişnuite ale poporului creştin. Posibilitatea de a lua cu mai multă uşurinţă şi fără obstacole prohibitive din comoara sacramentelor a hrănit în manieră obişnuită şi fără parade credinţa catolicilor chinezi de-a lungul drumului – plin de anomalii, dificultăţi, suferinţe – din ultimele timpuri. Dările de seamă prezentate de Fides, agenţia Operelor Misionare Pontificale, au documentat adeziunea intensă a diecezelor şi a parohiilor la impulsurile lansate de papi pentru a aminti de natura sacramentală a Bisericii, precum Anul Euharistiei şi Jubileul Milostivirii, în care a fost o „cursă” a catolicilor chinezi spre Porţile Milostivirii şi spre confesionale. Dar în China Populară cei botezaţi au putut experimenta dinamismul sacramental care animă Biserica mai ales în practicile pastoraţiei obişnuite din parohii. Sau în iniţiative spontane precum „Adoraţia euharistică familială”, o mişcare care în urmă cu câţiva ani s-a răspândit printre catolici la Wenzhou şi în provincia Zhejiang, implicând nuclee familiale dispuse să găzduiască un altar euharistic în propriile case pentru un timp care era cuprins între 12 şi 24 de ore. Sau, de asemenea, momentele de adoraţie euharistică programate cu frecvenţă în cele patru biserici centrale din Pechin.

Comoară pusă în pericol

Încrederea în harul sacramentelor a orientat şi a făcut rodnică în aceste decenii pastoraţia obişnuită a catolicităţii chineze. Şi reprezintă o referinţă preţioasă la izvorul apostolic şi sacramental al vieţii ecleziale autentice. Făcută şi mai vizibilă de circumstanţele care chiar în China au riscat să alimenteze umbre şi incertitudini cu privire la eficacitatea şi validitatea sacramentelor administrate în atâtea parohii chineze. Sfâşierea eclezială care în China a divizat – şi continuă adesea să divizeze – comunităţi „oficiale” şi „clandestine” a produs ca rod mai otrăvitor tocmai suspiciunile şi acuzele care implicau comoara sacramentelor.

Şi în drumul de dialog cu guvernul chinez, Sfântul Scaun are drept criteriu-călăuză acela de a face tot posibilul pentru ca să nu mai fie proiectate umbre de incertitudine cu privire la legitimitatea succesiunii apostolice şi la eficacitatea sacramentelor administrate în orice biserică, capelă şi comunitate catolică chineză. Aşa încât harul sacramentelor şi al rugăciunii să poată hrăni viaţa credincioşilor cu mai multă uşurinţă, fără ca ei să-i facă văl suspiciuni, diviziuni, reproşuri şi acuzaţii.

De Gianni Valente

(După Vatican Insider, 12 iulie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.