Categorii

Concelebrare euharistică împreună cu Misionarii Milostivirii (10 aprilie 2018)

Am ascultat în cartea Faptele Apostolilor: „Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har” (Fap 4,33).

Totul porneşte de la Învierea lui Isus: de la ea derivă mărturia apostolilor şi, prin asta, sunt generate credinţa şi viaţa nouă a membrilor comunităţii, cu stilul său evanghelic curat.

Lecturile de la Liturghia de astăzi scot bine în evidenţă aceste două aspecte inseparabile: renaşterea personală şi viaţa comunităţii. Şi atunci, adresându-mă vouă, iubiţi fraţi, mă gândesc la slujirea voastră pe care o desfăşuraţi pornind de la Jubileul Milostivirii. O slujire care se mişcă în amândouă aceste direcţii: în slujba persoanelor, pentru ca „să se renască de sus”, şi în slujba comunităţilor, pentru ca să trăiască porunca iubirii cu bucurie şi coerenţă.

Cuvântul lui Dumnezeu oferă astăzi în acest sens două indicaţii pe care aş vrea să le percep pentru voi, gândindu-mă tocmai la misiunea voastră.

Evanghelia aminteşte că acela care este chemat să dea mărturie despre Învierea lui Cristos trebuie el însuşi, personal, „să se nască de sus” (cf. In 3,7). Altminteri ajungem să devenim ca Nicodim care, deşi era învăţător în Israel, nu înţelegea cuvintele lui Isus când spunea că pentru „a vedea împărăţia lui Dumnezeu” trebuie „să ne naştem de sus”, să ne naştem „din apă şi Duh” (cf. v. 3-5). Nicodim nu înţelegea logica lui Dumnezeu, care este logica harului, a milostivirii, prin care cel care devine mic este mare, cel care devine ultimul este primul, cel care se recunoaşte bolnav este vindecat. Asta înseamnă a lăsa cu adevărat Tatălui, lui Isus şi Duhului Sfânt primatul în viaţa noastră. Atenţie: nu e vorba de a deveni preoţi „obsedaţi”, ca şi cum am fi depozitari ai vreunei carisme extraordinare. Nu. Preoţi normali, simpli, blânzi, echilibraţi, dar capabili să ne lăsăm regeneraţi constant de Duhul, docili faţă de forţa sa, liberi interior – ba chiar de noi înşine – pentru că suntem mişcaţi de „vântul” Duhului care suflă unde vrea (cf. In 3,8).

A doua indicaţie se referă la slujirea adusă comunităţii: a fi preoţi capabili de „a înălţa” în „pustiul” lumii semnul mântuirii, adică Crucea lui Cristos, ca izvor de convertire şi de reînnoire pentru toată comunitatea şi pentru lumea însăşi (cf. In 3,14-15). Îndeosebi, aş vrea să subliniez că Domnul mort şi înviat este forţa care creează comuniunea în Biserică şi, prin Biserică, în întreaga omenire. A spus asta Isus înainte de Pătimire: „Când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la mine” (In 12,32). Această forţă de comuniune s-a manifestat încă de la început în comunitatea din Ierusalim unde – aşa cum atestă cartea Faptele Apostolilor – „Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet” (4,32). Era o comuniune care devenea împărtăşire concretă a bunurilor, prin care „toate le aveau în comun” (v. 32) şi „nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă” (v. 34). Însă acest stil de viaţă al comunităţii era şi „contagios” spre exterior: prezenţa vie a Domnului Înviat produce o forţă de atracţie care, prin mărturia Bisericii şi prin diferitele forme de anunţare a Veştii Bune, tinde să ajungă la toţi, fără excepţie. Voi, iubiţi fraţi, puneţi în slujba acestui dinamism şi slujirea voastră specifică de Misionari ai Milostivirii. De fapt, fie Biserica fie lumea de astăzi au nevoie îndeosebi de Milostivire pentru ca unitatea voită de Dumnezeu în Cristos să prevaleze asupra acţiunii negative a celui rău care profită de atâtea mijloace actuale, în sine bune, dar care, folosite rău, în loc să unească dezbină. Noi suntem convinşi că „unitatea este superioară conflictului” (Evangelii gaudium, 228), dar ştim şi că fără Milostivire acest principiu nu are forţa de a se realiza în concretul vieţii şi al istoriei.

Iubiţi fraţi, porniţi din nou de la această întâlnire cu bucuria de a fi întăriţi în slujirea Milostivirii. Întăriţi înainte de toate în încrederea recunoscătoare că voi sunteţi cei dintâi chemaţi să vă renaşteţi mereu din nou „de sus”, din iubirea lui Dumnezeu. Şi în acelaşi timp întăriţi în misiunea de a oferi tuturor semnul lui Isus „înălţat” de la pământ, pentru ca să fie comunitatea semn şi instrument de unitate în mijlocul lumii.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.