Categorii

China, Parolin: „Acord pentru a ajuta Bisericile locale să se bucure de mai multă libertate”

„Obiectivul Sfântului Scaun este un obiectiv pastoral, adică să ajute Bisericile locale pentru ca să se bucure de condiţii de libertate mai mare”. Cu aceste cuvinte cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului şi răbdător ţesător al relaţiilor cu China în timpul ultimelor pontificate, a comentat ştirea despre semnarea acordului care a avut loc la Pechin astăzi, 22 septembrie 2018.

„Semnarea unui acord provizoriu între Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză cu privire la numirea episcopilor – a spus cardinalul – îmbracă o mare importanţă, în special pentru viaţa Bisericii catolice din China şi pentru dialogul dintre Sfântul Scaun şi autorităţile civile din acea ţară, dar şi pentru consolidarea unui orizont internaţional de pace, în acest moment în care experimentăm atâtea tensiuni la nivel mondial”.

„Obiectivul Sfântului Scaun este un obiectiv pastoral – a adăugat Parolin în comentariul difuzat de Vatican News – adică să ajute Bisericile locale pentru ca să se bucure de condiţii de mai mare libertate, autonomie şi organizare, în aşa fel încât să se poată dedica misiunii de a vesti Evanghelia şi de a contribui la dezvoltarea integrală a persoanei şi a societăţii”.

„Pentru prima dat după atâtea decenii – explică secretarul de stat – astăzi toţi episcopii din China sunt în comuniune cu episcopul de Roma. Papa Francisc, ca toţi predecesorii săi imediaţi, priveşte şi se îndreaptă cu atenţie deosebită şi cu grijă deosebită spre poporul chinez. Este nevoie de unitate, este nevoie de încredere şi de un nou elan; este nevoie să se aibă păstori buni, care să fie recunoscuţi de Succesorul lui Petru şi de autorităţile civile legitime ale ţării lor. Şi acordul se pune tocmai în acest orizont: este un instrument care sperăm să poată ajuta în acest proces, cu colaborarea tuturor”.

„Comunităţii catolice din China – episcopilor, preoţilor, călugărilor, călugăriţelor şi credincioşilor – papa le încredinţează în mod deosebit angajarea de a trăi un spirit autentic de reconciliere între fraţi, punând gesturi concrete care să ajute la depăşirea neînţelegerilor din trecut, şi din trecutul recent. În acest mod – conclude cardinalul – credincioşii, catolicii din China, vor putea să mărturisească propria credinţă, să trăiască o iubire genuină de patrie şi să se deschidă şi la dialogul dintre toate popoarele şi la promovarea păcii”.

Răspunzând la o întrebare pe care i-am pus-o despre motivul pentru care Sfântul Scaun trata cu un guvern comunist care neagă libertatea religioasă, cardinalul secretar de stat Pietro Parolin în aprilie 2018 a răspuns: „Dacă guvernul n-ar fi comunist şi ar respecta libertatea religioasă, n-ar fi nevoie să se trateze. Pentru că am avea deja ceea ce am vrea…”. Cuvinte simple şi clare, care ajută la înţelegerea unei realităţi adesea uitate: concordatele sau acordurile ca acela – istoric – care a fost semnat astăzi la Pechin – sunt necesare tocmai pentru a încerca să se rezolve problemele existente. Şi în optica credinţei creştine, în optica Bisericii, unitatea şi comuniunea episcopilor cu papa nu este un element secundar şi neglijabil.

Tocmai pentru aceasta, fiecare lectură politică sau numai geopolitică a acordului dintre Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză, chiar dacă este propusă, sugerată sau zvânturată de cei care în cadrul Bisericii au încercat până la capăt să-l facă să eşueze temându-se de o „vindere” a Bisericii însăşi puterii comuniste, nu rezistă în faţa faptelor. „Scopul nostru nu este un scop politic – a spus Parolin în aprilie –. Ne-au acuzat că vrem numai relaţii diplomatice căutând cine ştie ce succes. Însă Sfântul Scaun, aşa cum a spus de mai multe ori papa, nu interesează niciun succes diplomatic. Ne interesează spaţii de libertate pentru Biserică, pentru a face în aşa fel încât să poată trăi o viaţă normală care este formată şi din comuniune cu papa. Această comuniune trăită este fundamentală pentru credinţa noastră”.

Tocmai această privire creştină, care are la inimă esenţialul credinţei, este ceea ce e mai departe de tertipurile sau vicleniile diplomatice atribuite de vreo personalitate ecleziastice secretarului de stat. În ajunul acordului, am citit declaraţiile cardinalului de 86 de ani Joseph Zen, episcop emerit de Hong Kong: a spus la Reuters că Parolin „trebuie să-şi dea demisia. Eu nu cred că el are credinţă. El este numai un bun diplomat într-un sens foarte secular şi lumesc”.

În afară de cererea demisiei, devenită de acum un sport popular pentru ecleziastici de rang care par că au pierdut simţul apartenenţei ecleziale şi fac publice declaraţii asimilabile cu invectivele talk-showurilor politice, uimeşte în cuvintele lui Zen erijarea sa ca judecător al credinţei personale a lui Parolin, de altfel cunoscut pentru că a pus mereu înaintea faptului de a fi diplomat faptul că este preot şi om de credinţă. Este semnul tangibil că din Statele Unite în Asia un anumit mod de a înţelege raporturile în cadrul Bisericii, o mentalitate antreprenorială, funcţionalistă sau de agit prop s-a strecurat la toate nivelurile ecleziale. Şi de acum de câţiva ani însoţeşte folosirea în mod patologic nesăbuită a noilor mass-media pentru a alimenta uri şi dezbinări, şi pentru a exercita presiuni necuvenite asupra Bisericii însăşi.

Iată care sunt finalităţile acordului, a cărui utilitate va fi analizată în cursul anilor viitori, tot în cuvintele cardinalului secretar de stat în interviul din aprilie: „Este fundamental ca Biserica să fie unită, comunitatea oficială, supusă controlului guvernului, şi cea aşa-numită clandestină – care astăzi merg fiecare pe propriul drum – să se poată uni. Deja Benedict al XVI-lea în Scrisoarea adresată catolicilor chinezi a spus că scopul întregii munci din China trebuie să fie cel al comuniunii între cele două comunităţi şi al comuniunii întregii Biserici chineze cu papa”.

Parolin, într-un precedent interviu cu Vatican Insider, dedicat în întregime cazului chinez, a specificat şi a aprofundat şi mai bine scopul pur eclezial al tratativelor. „Finalitatea principală a Sfântului Scaun în dialogul aflat în desfăşurare – spunea cardinalul – este tocmai aceea de a salvgarda comuniunea în Biserică, pe urma tradiţiei genuine şi a disciplinei ecleziastice constante. În Chine nu există două Biserici, ci două comunităţi de credincioşi chemaţi să parcurgă un drum treptat de reconciliere spre unitate. De aceea, nu este vorba de a menţine o conflictualitate perenă între principii şi structuri contrapuse, ci de a găsi soluţii pastorale realiste care să le permită catolicilor să trăiască credinţa lor şi să continue împreună opera de evanghelizare în contextul specific chinez”.

„Sfântul Scaun – adăuga secretarul de stat – cunoaşte şi împărtăşeşte suferinţele grele îndurate de mulţi catolici din China şi mărturia lor generoasă pentru Evanghelie. Rămân multe probleme pentru viaţa Bisericii şi acestea nu pot fi rezolvate toate împreună. Dar, în acest cadru, problema alegerii episcopilor este crucială. De altfel, nu putem uita că libertatea Bisericii şi numirea episcopilor au fost mereu teme frecvente în raporturile dintre Sfântul Scaun şi statele. Desigur, drumul început cu China prin actualele contacte este treptat şi încă este expus la multe neprevăzute, precum şi la noi urgenţe posibile. Nimeni, în conştiinţă, nu poate spune că are soluţii perfecte pentru toate problemele. Este nevoie de timp şi răbdare, pentru ca să se poată vindeca multele răni personale provocate reciproc în cadrul comunităţilor. Din păcate, este sigur că vor mai exista neînţelegeri, trude şi suferinţe de înfruntat. Dar cu toţii nutrim încrederea că, odată luat în considerare în mod adecvat punctul numirii episcopilor, celelalte dificultăţi n-ar mai trebui să fie de aşa natură încât să-i împiedice pe catolicii chinezi să trăiască în comuniune între ei şi cu papa”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 22 septembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.