Categorii

„Cazul Spotlight dă elan transparenţei în Biserică”

SpotlightFilmul „Cazul Spotlight” şi apelul adresat Papei de producătorul său în noaptea Oscarurilor „dau un elan ulterior” muncii pentru contrastarea pedofiliei clerului: acesta este comentariul făcut la Radio Vatican de iezuitul german Hans Zollner, membru al Comisiei Pontificale pentru Tutelarea Minorilor şi preşedinte al Centrului pentru Ocrotirea Minorilor al Universităţii Pontificale Gregoriana. L’Osservatore Romano scrie: „Nu este un film anti-catolic”.

„Cazul Spotlight”, în regia lui Tom McCarthy, relatează investigaţia jurnalistică prin care în 2001 Boston Globe a dezvăluit acoperirea sistematică a abuzurilor sexuale ale clerului asupra minorilor din dieceza de Boston, condusă pe atunci de cardinalul Bernard Francis Law. Investigaţia, care a primit premiul Pulitzer, precedată de articole ale unor jurnalişti ca Jason Berry în National Catholic Reportar, a făcut să explodeze scandalul pedofiliei în Statele Unite, urmat după câţiva ani în Europa şi în restul lumii. La premierea care a acordat peliculei Oscarurile ca filmul cel mai bun şi cel mai bun scenariu original, azi noapte, producătorul, Michael Sugar, a comentat: „Papa Francisc: este ora de a-i proteja pe copii şi de a restaura credinţa”.

„Mult a fost făcut, din partea Sfântului Scaun, şi apoi şi de câteva Biserici locale”, afirmă părintele Zollner. „Pentru asta, un film ca acesta precum şi cuvintele spuse la premiere, dau desigur un elan ulterior acestei munci a noastre pe care, de exemplu, am început-o din 2012 aici la Gregoriana cu o întâlnire internaţională, Simpozionul «Spre vindecare şi reînnoire», la care au participat 110 episcopi din toate Conferinţele episcopale din lume şi care a fost un prim pas şi pentru zonele din Africa şi din America Latină, unde tema în acea epocă încă nu ajunsese”.

Iezuitul german aminteşte că „încă de la sfârşitul anilor ’90, cardinalul Ratzinger, ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, şi-a dat seama de fapt că Biserica nu mai putea nici să tolereze aceste abuzuri nici acoperirea lor din partea episcopilor. Şi astfel Joseph Ratzinger, apoi ca Papa Benedict, a făcut mari paşi pentru a face Biserica o instituţie transparentă şi angajată în lupta împotriva abuzurilor. Apoi, Papa Francisc a continuat pe linia Papei Benedict, întărind iarăşi legislaţia Bisericii, instituind Comisia Pontificală pentru Tutelarea Minorilor. Papa a pus în practică deja câteva măsuri şi aşteptăm ulterioare dezvoltări tot pe această linie, care vor da cu siguranţă mesajul clar că Biserica catolică în conducătorii săi îşi dă seama de gravitatea situaţiei şi vrea şi trebuie să continue lupta pentru dreptate şi pentru ca să nu mai existe victime ale abuzului”. La Gregoriana, îndeosebi, „Centre for Child Protection” institut recent vrea „să lucreze pentru a construi încet-încet o competenţă locală, adică persoane care să ştie cum să reacţioneze, cum să creeze spaţii sigure pentru copii şi adolescenţi”.

Cât priveşte filmul, monseniorul Charles Scicluna, actual arhiepiscop de Malta şi în trecut „promotor de justiţie” de la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, care a reprezentat „acuzarea publică” vaticană în cazuri ca acela al preotului mexican pedofil Marcial Maciel, „a spus public”, într-un interviu la Repubblica, „el ar recomanda tuturor, şi episcopilor, să se uite la acest film”, subliniază Zollner. „Acelaşi lucru l-a spus şi un episcop australian. Deci este o mare apreciere faţă de film şi desigur şi o apreciere faţă de mesajul şi faţă de modul în care este transmis mesajul. Aceşti episcopi le recomandă confraţilor lor să se uite la acest film, deci este o puternică invitaţie de a reflecta şi de a lua în serios mesajul central, adică Biserica catolică poate şi trebuie să fie transparentă, corectă şi angajată în lupta împotriva abuzurilor şi că trebuie să se angajeze pentru ca să nu mai aibă loc. Este important de a înţelege că trebuie să ne schimbăm atitudinea noastră care în italiană se poate exprima cu acel vestit cuvânt: „omertà” (= cârdăşie). A nu vorbi, a voi să se rezolve totul punând totul sub covor, a se ascunde şi a crede că totul va trece. Trebuie înţeles că nu va trece: de acum trebuie să ne dăm cont că ori cu mult curaj şi capacitatea de a înfrunta lucrurile privindu-le în faţă ne ocupăm noi, ori într-o zi, mai devreme sau mai târziu, vom fi obligaţi să facem asta. Şi acesta cred că este unul dintre mesajele centrale ale acestui film”.

Şi L’Osservatore Romano scrie, cu articol prezentat pe prima pagină, că Cazul Spotlight „nu este un film anticatolic”, pentru că „reuşeşte să dea glas uluirii şi durerii profunde a credincioşilor în faţa descoperirii acestor realităţi oribile”. Desigur, continuă cotidianul Sfântului Scaun, „copiii sunt fiinţe lipsite de apărare, deci victime privilegiate ale abuzurilor chiar şi în familii, în cercurile sportive, în şcolile laice. Balaurii nu poartă exclusiv sutană. Pedofilia nu derivă în mod necesar din votul de castitate. Dar este clar de acum că în Biserică prea mulţi s-au preocupat de imaginea instituţiei decât de gravitatea faptei”. Cât priveşte apelul adresat Papei în timpul nopţii Oscarurilor, „trebuie să fie văzut ca un semnal pozitiv: încă există încredere în instituţie, există încredere într-un Papă care continuă curăţenia începută de predecesorul său deja când era cardinal. Există încă încredere într-o credinţă care are la inimă apărarea victimelor, ocrotirea celor nevinovaţi”.

De Iacopo Scaramuzzi

(După Vatican Insider, 29 februarie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.