Categorii

Cardinalul Yeom: „Martirii coreeni, speranţă de pace cu Nordul”

„Sunt convins că în Coreea de Nord încă mai există «catolici ascunşi» care practică credinţa lor în secretul inimii lor. Pentru ei toţi, beatificarea a 81 de noi martiri coreeni şi între ei 24 care au murit sub comunism cu episcopul de atunci de Pyongyang, Francis Hong Yong-ho, va fi un semn de mare speranţă. Nicio barieră, ci o punte spre Nord. Mesajul lor este iubirea faţă de omenire, chiar şi faţă de persecutori”. Este ceea ce spune cardinalul Andrew Yeom Soo-jung, arhiepiscop de Seul, într-un interviu acordat la Vatican Insider, vorbind despre raporturile dintre Sud şi Nord Coreea, în faza delicată de criză internaţională care se trăieşte în peninsula coreeană.

Creat cardinal de Papa Francisc în 2014, Yeom este în Vatican pentru a prezenta acordul pe care arhidieceza de Seul l-a încheiat cu Secretariatul pentru Comunicare, cu obiectivul de a întări cooperarea în evanghelizare şi a răspândi mesajele Papei Francisc în limba coreeană. Graţie memorandumului de înţelegere arhidieceza va putea contribui şi superviza la secţiunea coreeană de la Radio Vatican. Vatican Insider l-a întâlnit.

Eminenţă, Coreea de Sud are un nou preşedinte: credeţi că este o cotitură pentru naţiune? Moon este un catolic şi asta ce implicaţii va putea avea?

Alegerea lui Moon Jae-in reprezintă un succes pentru speranţele cetăţenilor coreeni şi o cotitură importantă pentru naţiune. Faza istorică ce a dus la impeachment a preşedintelui Park a fost un timp de mare suferinţă pentru poporul coreean. Credem că naţiunea, cu el, va putea depăşi definitiv această situaţie şi să devină o democraţie mai matură. Noi dorim ca, aşa cum spune sfântul Paul în Scrisoarea către Corinteni, preşedintele să se facă „totul pentru toţi” şi ca, un bun catolic, să aducă un mesaj de pace şi milostivire în Coreea.

Ce scenariu politic se deschide, după părerea dumneavoastră, cu noul preşedinte Moon, pentru raporturile cu Coreea de Nord?

In primis se observă o schimbare verbală: preşedintele a început imediat să vorbească despre pace şi despre dialog, în loc de război. Din păcate, încă suntem în mijlocul unei crize militare şi politice pentru că Nord Coreea continuă să lanseze rachete în fiecare săptămână. În peninsula noastră este nevoie de a reconstrui o încredere reciprocă, pentru a restabili relaţii bilaterale bune. Baza este tocmai încrederea reciprocă: în loc de a mări arsenalele de război, cred că actuala criză coreeană se poate depăşi numai restaurând dialogul şi relaţia.

Dumneavoastră sunteţi şi administrator apostolic de Pyongyang. Care sunt paşii necesari pentru a construi pace şi reconciliere cu Nordul?

Chiar dacă sunt administrator apostolic de Pyongyang, n-am fost niciodată acolo. Doresc mult să merg şi visul meu este să celebrez într-o zi acolo o sfântă liturghie. Astăzi suntem într-o perioadă foarte delicată. Noi credem cu disperare în urgenţa păcii: în fiecare zi mă rog pentru aceasta cu Rozariul. Continuăm să avem credinţă în Dumnezeu pentru ca să poată fi un nou început, cum spune Papa Francisc, nu prin arme sau război: toţi catolicii din Coreea de Sud se roagă pentru pace. Angajarea cea mai importantă pentru noi este rugăciunea. Rugăciunea are puterea de a ne transforma pe noi înşine şi societatea. Între coreenii din Nord şi din Sud suntem despărţiţi de peste 70 de ani, dar suntem convinşi că, prin credinţă şi rugăciune, pacea va veni.

Cum s-au schimbat, în aceşti 70 de ani, raporturile Bisericii voastre cu Nordul?

După războiul din Coreea (1950-1953), au fost multe victimele şi milioane de familii despărţite. Timp de decenii n-a existat niciun contact şi Biserica din Nord era numită „Biserica tăcerii”. În anii ’70 s-a început să se vorbească despre „misiune” spre Coreea de Nord. În 1995, abordarea s-a schimbat şi a fost creată de către Biserică o Comisie pentru Reconcilierea şi Unitatea Poporului Coreean. S-au născut multe mişcări de rugăciune în parohii. La Seul, din 1995 încoace, în fiecare marţi seara se celebrează în catedrală o liturghie pentru pace şi reconciliere: de atunci am celebrat peste o mie de liturghii cu această intenţie. Apoi, fiecare parohie din Seul a luat la inimă, cu un soi de „adopţie spirituală”, una dintre cele 57 de parohii care existau la Pyongyang. Spiritul este de a nu-i uita pe fraţii noştri din Nord, care rămân în inima noastră: mai ales amintind asta noilor generaţii de coreeni. În afară de asta, prin Caritas, se acţionează la nivel de ajutoare umanitare, în mod special pentru copiii nord-coreeni.

În acest scenariu, cum se situează noul proces de beatificare a martirilor coreeni, început recent, care îl include pe episcopul de Pyongyang, Francis Hong Yong-ho şi pe cei căzuţi sub comunism?

Printre martirii incluşi în proces (două grupuri: primul din perioada 1785-1879, al doilea din secolul al XX-lea, nr), este episcopul Francis Hong Yong-ho şi alţi 24 de morţi sub regimul comunist. Nu este nicio răzbunare. Acest proces de beatificare ne foloseşte nouă tuturor pentru a recunoaşte importanţa şi valoarea vieţii umane. Şi în momentul morţii, aceşti martiri se rugau pentru persecutorii lor. Acesta este mesajul pe care-l aduc: iubirea faţă de omenire, chiar şi, aşa cum spune Isus, faţă de duşman. Martirii nu vor să fie o barieră, ci o punte spre Nord. Sunt convins că în Coreea de Nord încă mai sunt „creştini ascunşi” care practică în secretul inimii credinţa lor. Pentru ei toţi beatificarea va fi un semn de mare speranţă. Va fi o veste bună. Probabil nu va avea un efect pe termen scurt, ci pe termen lung, conform Providenţei lui Dumnezeu, va putea să fie foarte preţioasă.

De Paolo Affatato

(După Vatican Insider, 2 iunie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.