Categorii

Cardinalul Parolin: individualismul, utilitarismul şi consumismul ameninţă familia

„Provocările grave” pe care trebuie să le înfrunte familiile în zilele noastre „derivă dintr-o cultură care este individualistă, utilitaristă şi consumistă”. A spus asta cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, intervenind în Moldova la al doisprezecelea World Congress of Families. Respectându-i pe „toţi cei care nu împărtăşesc viziunea creştină despre căsătorie şi despre familie”, cardinalul a exprimat auspiciul ca toţi creştinii să fie „curajoşi şi bucuroşi” în proclamarea Evangheliei familiei.

Cel de-al doisprezecelea Congres Mondial al Familiilor se desfăşoară în capitala moldoveană, Chişinău, de la 13 la 16 septembrie. Promovat printre alţii de International Organization for the Family americană, au participat la el printre alţii exponenţi ai patriarhiei de Moscova şi a tuturor Rusiilor şi ai lumii politice ruse. Din Italia, ministrul de interne italian, Matteo Salvini, a trimis un mesaj de încurajare. Preşedintele moldovean Igor Dodon a ţinut un discurs de deschidere.

„Familia este prima şcoală în care învăţăm semnificaţia umanităţii noastre comune”, a spus cardinalul după ce a citat cuvintele rostite de papa la recenta Întâlnire Mondială a Familiilor de la Dublin. „În pofida provocărilor adesea zdrobitoare”, a continuat Parolin, „multe familii continuă să ofere o mărturie adesea convingătoare a frumuseţii iubirii conjugale şi a puterii răscumpărătoare a jertfei lui Cristos pe cruce”.

„Nevoia de a încuraja şi a susţine familiile este o realitate care se află în mod deosebit la inima papei Francisc”, care în exortaţia sa apostolică Amoris laetitia „meditează asupra iubirii experimentate în familie şi asupra frumuseţii căsătoriei”, aminteşte Parolin, care subliniază după aceea cât „este de important, esenţial, să se înţeleagă realităţile concrete care ameninţă instituţia căsătoriei astăzi. Vorbind în termeni generali, ameninţările grave pe care familiile trebuie să le înfrunte în zilele noastre derivă dintr-o cultură care este individualistă, utilitaristă şi consumistă”.

În mod deosebit, „cultura individualistă se bucură de prestigiu enorm în lumea mass-mediei, a finanţelor şi a politicii, dar la sfârşit izolează instituţiile intermediare cum ar fi familia la o opţiune neesenţială” şi „această tendinţă de a pune orice tip de relaţie la acelaşi nivel şi de a privilegia câştigul economic faţă de alte legături sociale are ca rezultat direct o viziune despre morală centrată exclusiv pe interesul egoist. Într-o asemenea cultură, familiile au nevoie adesea de virtute eroică pentru a creşte şi a înflori, în special atunci când politicile sociale tind tot mai mult să ameninţe valoarea familiei şi nu privesc la nevoile sale reale. În faţa acestei situaţii noi, ca Biserică, trebuie să reafirmăm încrederea noastră în planul lui Dumnezeu pentru familie”. De aici auspiciul lui Parolin ca acest congres moldovean să întărească încrederea în acest plan divin: „Iubirea şi rodnicia vieţii de familie dă mărturie şi cooperează în planul său divin faţă de întreaga familie umană”.

Familia, a mai spus Parolin încheind discursul său, „este o punte spre lumea din jurul nostru. În timp ce îi respectăm pe toţi cei care nu împărtăşesc viziunea creştină despre căsătorie şi despre familie, creştinii trebuie să fie curajoşi şi bucuroşi în proclamarea «Evangheliei familiei» ca izvor de speranţă pentru lumea noastră”.

În acest sens, „experienţa trăită a frumuseţii familiei este argumentul cel mai puternic pe care-l avem, pentru că tinde să primească în loc de a exclude, să arate compasiune în loc de a condamna, să atragă în loc să impună. Prin însăşi natura sa, familia ne inspiră să ieşim din noi înşine, să simţim compasiune faţă de cei care sunt răniţi în spirit şi în suflet pentru că n-au avut niciodată oportunitatea de a experimenta iubirea într-o familie. Acest mod de a mărturisi iubirea lui Dumnezeu este o contribuţie preţioasă şi vitală pentru a transforma o cultură individualistă, utilitaristă şi consumistă într-o «cultură a întâlnirii» la care face apel papa Francisc”.

Asta înseamnă „în mod simplu a urma exemplul lui Isus Cristos: „Nu numai văzând ci privind – a spus Parolin citând omilia rostită de pontif la Casa Sfânta Marta la 16 septembrie 2016 – nu numai auzind ci ascultând, nu numai intersectând persoanele ci oprindu-ne cu ele, nu numai spunând «păcat, sărmani oameni!» ci lăsându-ne cuprinşi de compasiune; «şi apoi a ne apropia, a atinge şi a spune: ‘Nu plânge’ şi a da măcar o picătură de viaţă»”.

De Iacopo Scaramuzzi

(După Vatican Insider, 17 septembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.