Categorii

Cardinalul Bo: „Papa în Birmania este un har special”

„Vizita papei Francisc în Myanmar este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru noi. Va fi un extraordinar moment de har pentru turma mică a credincioşilor birmani, care trăiesc într-o ţară majoritar budistă. Suntem siguri că acest mare păstor de pace, graţie prezenţei sale şi rugăciunilor, va aduce naţiunii noastre o nouă eră de reconciliere”. Fiind oficializat programul călătoriei papei Francisc în Asia, cardinalul Charles Maung Bo, care-l va primi în Myanmar de la 27 la 30 noiembrie, nu ezită să pună „mari speranţe” în trecerea lui Bergolio în ţara birmană. Naţiunea sa, care s-a repus pe drumul democraţiei după 60 de ani de dictatură militară opresivă, este şi astăzi o ţară chinuită de conflictele cu minorităţile etnice şi sfâşiată de criza dramatică legată de minoritatea musulmană a rohingya. Într-un colocviu cu Vatican Insider, Bo se arată încrezător cu privire la faptul că „vizita papei va influenţa pozitiv evenimentele şi circumstanţele istorice din Myanmar”.

Eminenţă, călătoria se apropie: cum va trăi populaţia birmană prezenţa istorică a papei?

Este un moment istoric pentru noi, prima dată un papă în Birmania. Vizita sa a generat puternic interes, implicare şi emoţie. Aceasta este o vizită pastorală şi apostolică, nu politică. Papa vine, la invitaţia guvernului, ca să încurajeze drumul păcii şi al armoniei în naţiune. Guvernul arată mare aşteptare pentru prezenţa sa. Papa are oportunitatea de a atinge inima tuturor părţilor interesate şi de a da o cotitură pentru a întreprinde drumul păcii, în toate conflictele care încă străbat naţiunea şi reprezintă un obstacol în calea dezvoltării depline şi a democraţiei depline.

Vizita nu este politică, dar papa va atinge problema despre rohingya?

Papa a fost un susţinător activ al problemei legate de minoritatea rohingya şi deja a vorbit de trei ori despre asta din Vatican. Însă trebuie spus cu claritate că vizita sa nu este, cum încearcă să afirme în mod instrumental şi ostil unele lobby şi grupuri naţionaliste budiste, strâns legată de situaţia acestor rohingya. Myanmar are 500.000 de călugări, cea mai mare parte paşnici şi compătimitori. Dar câteva grupuri de călugări au devenit radicali şi naţionalişti şi răspândesc cuvinte şi teorii otrăvite. Papa va apăra demnitatea şi drepturile fiecărei persoane umane, şi ale celorlalte minorităţi care suferă.

Ce părere are despre această criză majoritatea populaţiei din Myanmar?

Oamenii au multă încredere în proprii lideri religioşi, care au aşadar o mare responsabilitate. Din păcate, actualmente în societate văd puţină „compasiune”, valoarea fundamentală a budismului, dată fiind fobia creată prin cuvintele de ură şi prin social media. Libertatea de exprimare adusă de democraţie se demonstrează o sabie cu două tăişuri. Discursuri care alimentează ura se răspândesc rapid şi se transmit ştiri false pentru adevăr. Acum cu privire la asta există o propunere de lege în parlament. În afară de asta, poporul din Myanmar este foarte influenţat de ceea ce se întâmplă în altă parte în lume şi de spectrul terorismului global. Un motiv în plus pentru a urma eforturile papei Francisc în promovarea drepturilor tuturor, inclusiv ale cetăţenilor musulmani.

Care sunt rădăcinile conflictului în statul Rakhine?

Rădăcinile se află în 60 de ani de regim al dictaturii militare care au cauzat răni adânci în societate. Sărăcia, mutarea şi migraţia au sfâşiat ţesutul social şi convieţuirea. Timp de decenii s-au luptat minorităţile etnic, nu s-a demarat niciodată un proces de reconciliere. Incidentul petrecut în 2012 în statul Rakhnine a funcţionat ca un soi de „ţap ispăşitor”, a fost izbucnirea unei violenţe care se cocea. Presupusa violare a femeilor locale de etnie rakhine din partea tinerilor musulmani a dezlănţuit o revoltă care a dus la evacuarea a circa 120 de mii de musulmani. Mulţi rohingya au ales să fugă în alte ţări, îndeosebi în Malaiezia, Bangladesh şi Thailanda. Şi, în timp ce frustrarea creştea, s-a format un grup militant, ajutat din străinătate, graţie sprijinului grupurilor care provin din Orientul Mijlociu şi din Arabia Saudită. Asta a complicat lucrurile. Atacul care a avut loc în august împotriva unei cazărmi a armatei birmane a dezlănţuit o reacţie agresivă a militarilor şi mutarea de mase de refugiaţi civili dincolo de graniţa bengaleză.

Ce drum se poate parcurge astăzi pentru a rezolva criza?

Astăzi urgenţa este să se oprească orice violenţă asupra populaţiei rohingya. Guvernul şi armata din Myanmar trebuie să-şi dea seama că răspunsuri agresive, fără nicio soluţie politică, pe termen lung vor transforma această situaţie într-un conflict dezastruos pentru naţiune. Myanmar are multe alte probleme de înfruntat: reducerea sărăciei, întărirea democraţiei, construirea statului. Astăzi dialogul este unicul mod pentru a merge înainte. Pacea este posibilă şi este unicul drum.

Cum consideraţi rolul lui Aung San Suu Kyi?

Ştim că a fost foarte criticată, dar cred eu că pe nedrept. Se uită cât a suferit şi că şi-a sacrificat întreaga sa viaţă pentru binele ţării, pentru libertatea şi democraţia de care astăzi toţi ne bucurăm. Cred că încearcă să stabilizeze democraţia noastră fragilă, într-o fază delicată, în care armata (care astăzi controlează 25% din parlament şi câţiva miniştri importanţi în guvern, cum este Apărarea) ar putea să reia putere deplină în Myanmar. Aung San Suu Kyi străbate un drum strâmt şi încearcă să facă tot ce poate mai bine. Îmi pare rău că evenimentele recente au pus-o într-o lumină rea. S-a dedicat mereu pentru victimele abuzurilor, mai ales pentru atâtea femei şi copii care trăiesc circumstanţe dureroase. Continui să mă rog pentru ea şi să-i dau sprijin deplin.

Cum se mişcă Biserica birmană?

Biserica, în micimea sa (500 de mii de botezaţi, nr), lucrează pentru a readuce o anumită înţelegere între diferiţii actori, la nivel social, politic şi religios. Biserica susţine drepturile fundamentale ale tuturor, inclusiv cele ale rohingya şi ale altor grupuri etnice minoritare de religie creştină (cum ar fi kachin, kayah şi karen) care continuă să fie în conflict cu armata şi să sufere. Busola noastră este demnitatea fiecărui om şi binele tuturor popoarelor. În afară de asta, trebuie amintit că legile date în 1982, care negau musulmanilor cetăţenia, au fost adoptate de un guvern militar şi nu democratic. Fiind creştini, animaţi de compasiune şi de dreptate, am invitat guvernul şi pe ceilalţi să aprofundeze acuzele de purificare etnică şi de genocid. Biserica reafirmă drepturile fiecărei persoane în ţară şi va continua să ceară, pentru musulmanii din statul Rakhine, o demnitate care include cetăţenia.

De Paolo Affatato

(După Vatican Insider, 11 octombrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.