Categorii

Capela

Finalitatea principală a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” este formarea candidaţilor care se pregătesc pentru primirea sacramentului sfintei Preoţii. De aceea, centrul Seminarului şi inima care dă viaţă întregii comunităţi este capela.

Prin arhitectura realizată în stilul neoclasic, ea reprezintă o adevărată operă de artă şi constituie rodul colaborării dintre arhitectul Gheorghe Hereş şi pr. dr. Eduard Ferenţ, rector în perioada în care a fost construită (1978-1980).

În elementele ei arhitectonice şi liturgice, capela exprimă prin artă Christi mysterium, misterul lui Cristos, mister reprezentat de mai multe simboluri: simbolul peştelui şi al literei greceşti „X”, literă cu care începe numele lui Cristos în limba greacă, gravate în soclul tabernacolului, în pupitrul cuvântului lui Dumnezeu, în picioarele altarului şi în stâlpii de susţinere ai capelei şi simbolul stelei davidice întipărite în covorul de marmură ce străbate capela de la intrare până la altar.

Cele 22 de vitralii care împodobesc capela şi lumânarea pascală, care, ca operă de artă, preia semnificaţia „coloanei fără sfârşit” a lui Brâncuşi, completează această reprezentare a misterului lui Cristos celebrat în fiecare zi pe altarul capelei.

Altarul jertfei euharistice, centrul capelei, este construit din marmură masivă de Simeria. Cele două picioare care, prin masivitatea lor, exprimă ceva din măreţia misterului celebrat pe el, sunt în forma literei greceşti „X” (ha), literă cu care începe numele lui Hristos. Acest simbol, deseori întâlnit în arhitectura sacră, exprimă un mare adevăr dogmatic: Cristos este piatra de boltă şi unghiulară a Bisericii.

Vitraliul crucii care-l reprezintă pe Isus mort şi înviat pentru răscumpărarea noastră, preia o imagine a sfântului Augustin care considera că Adam, păcătuind, a rănit firea omenească, fărâmiţând-o, asemenea unei farfurii, în mii de cioburi. Acestea au umplut lumea şi fiecare dintre noi moşteneşte unul sau mai multe din ele. Prin venirea sa, Cristos a preluat toate aceste cioburi, mântuindu-ne. În reprezentarea sa artistică, vitraliul crucii este alcătuit din diferite cioburi de sticlă, vrând astfel să semnifice restaurarea omului şi a creaţiei în misterul lui Cristos.

De o deosebită valoare artistică şi spirituală sunt cele două statui aflate de o parte şi alta a crucii, statuia Maicii Domnului şi a sfântului Iosif. Prima a stat iniţial lângă altarul din capela mănăstirii Notre Dame de Sion de aici din Iaşi, iar apoi, o dată cu naţionalizarea acestei case, a fost adusă în 1956 în capela Seminarului.

Cea de-a doua statuie, a Sfântului Iosif, a fost adusă în 1964 de pr. dr. Eduard Ferenţ de la Rădăuţi, fiind donată de pr. Krassler Josef, fost paroh în acea comunitate. Aceste două statui sunt singurele elemente care au fost păstrate din vechea capelă a Institutului, veghind astfel în continuare asupra tuturor seminariştilor care, timp de jumătate de secol, s-au format la picioarele lor.

Aflat în spatele altarului şi la picioarele crucii, scaunul, sedes, este locul pe care stă episcopul sau preotul care prezidează in persona Christi sfânta Liturghie. El este unit prin construţie cu celelalte scaune ale preoţilor concelebranţi, simbolizând unitatea dintre episcop şi preoţi şi comuniunea sacramentală a credincioşilor în Biserică.

În faţa altarului, în paralel cu pupitrul Cuvântului se află tabernacolul capelei. Piedestalul pe care acesta e aşezat este construit tot din marmură masivă şi are gravat în el monograma constantiniană a lui Cristos, repetată de patru ori pentru a putea fi privită din orice poziţie. Materia stabilă şi fixă a marmurei vrea să exprime masa substanţială a Euharistiei. Centrul masiv al celor patru laturi este construit din marmură roşie, având funcţia unei lămpi veşnice, a unei candele aprinse permanent. În timp ce piedestalul ne arată cine şi cum este prezent în Euharistie, tabernacolul însuşi are forma capelei şi reprezintă centrul şi culmea vieţii Bisericii şi a Seminarului.

Dacă tabernacolul sfintei Euharistii este simbolizat de însăşi materia marmurei folosite, amvonul sau pupitrul Cuvântului exprimă în negativ acelaşi simbol: privit cu atenţie, printre fragmentele de marmură roşie, putem citi aceeaşi monogramă a lui Cristos. Atât tabernacolul, cât şi pupitrul cuvântului sunt unite prin două fâşii tot de marmură roşie aşezate pe pardoseala prezbiteriului, prin care se exprimă unitatea celor două Mese, aceea a cuvântului şi a Euharistiei în cadrul celebrării sfintei Liturghii.

Tot în prezbiteriul capelei se află şi lumânarea pascală, semnul liturgic prin excelenţă al lui Cristos Domnul, memorialul pascal care indică prezenţa celui înviat în mijlocul nostru. Construită dintr-o singură bucată de marmură de Simeria, lumânarea pascală include două elemente artistice: coloana lui Brâncuşi şi stema Moldovei. Aplicând liturgic legea înculturării, lumânarea pascală preia, ca operă de artă, semnificaţia „coloanei fără sfârşit” a lui Brâncuşi: iubirea infinită a lui Dumnezeu faţă de om şi credinţa românilor în viaţa de dincolo.

Soclul Lumânării Pascale, sculptat de artistul din Roman Zaharia F., reprezintă stema Moldovei, având zimbrul stilizat în centru, împreună cu inscripţia Moldavia Christiana.

Baptisteriul capelei, locul rezervat celebrării sacramentului Botezului, are formă octogonală şi este marcat de un alt simbol, acela al Duhului Sfânt. Un porumbel emite şapte conuri de lumină, exprimând astfel noua condiţie de viaţă a celor de curând botezaţi.

Ansamblul artistic al Baptisteriului este dominat de o altă inscripţie sacră: Sacramentum Fidei, sacramentul credinţei, care se referă la taina Botezului prin care creştinii se renasc din apă şi Duh Sfânt.

În strânsă legătură cu acest loc baptismal sunt cele două agheasmatare situate la intrările laterale ale capelei. În ele se află mereu apă sfinţită cu care credincioşii fac semnul Sfintei Cruci în amintirea botezului primit.

Dacă prin Botez omul a fost iertat de vina originară a primilor săi părinţi, în sacramentul Spovezii el primeşte iertarea pentru păcatele sale ulterioare. Confesionalul este locul unde credincioşii se împacă cu Dumnezeu şi cu fraţii cărora le-au greşit.

Credincioşii care intră în capelă sunt conduşi spre altar de un covor de marmură compus din steaua lui Iacob şi din câteva linii sau fâşii de marmură roşie. Aceste linii îmbrăţişează dinamic şi artistic steaua, orientând-o spre altar.

În drumul său spre prezbiteriu, steaua lui Iacob se repetă de 12 ori, după numărul triburilor poporului ales Israel. Îndrumarea ei spre altar indică desfăşurarea istorică a economiei mântuirii, iar în aceasta, realizarea graduală a făgăduinţelor mesianice veterotestamentare.
Oprindu-se sub masa jertfei euharistice, vrea să proclame că steaua este Cristos Domnul.

Cele douăsprezece coloane interioare ale capelei îşi au unitatea în piatra de boltă, Cristos. Fiind în număr de 12 şi având gravată pe ele aceeaşi monogramă cristologică, ele îi simbolizează pe cei 12 apostoli ai lui Cristos, coloanele vizibile ale Bisericii.

Demn de reţinut e faptul că atât arhitectura, cât şi semnificaţia sacră a covorului central al capelei sunt repetate intenţionat şi pe tavanul acesteia. În arhitectura sa, dinamica timpului salvific ajunge la împlinire în Cristos, piatra de boltă a Bisericii.

Orga care animă cântările ce se ridică în fiecare zi spre Dumnezeu, este o orgă Müller şi a fost adusă în capelă în anul 1990. Fiind singura orgă clasică din Iaşi, numeroşi maeştri din ţară şi din străinătate au susţinut de-a lungul timpului diferite concerte la ea.
   Vitralii

În lăcaşul nostru de cult, misterul lui Cristos nu este reprezentat numai de simbolul peştelui ori al literei greceşti „X”, nici doar de monograma constantiniană sau de steaua lui Iacob, ci în chip deosebit de cele 22 de vitralii executate după proiectul lui Dom Fumagalli la Domus Dei din Roma.

Tematica tratată în ele este prezenţa epifanică a Duhului Sfânt în viaţa lui Isus. În partea de jos a capelei, sunt opt vitralii în care sunt prezentate momentele principale ale unicului mister al lui Cristos în desfăşurarea lui răscumpărătoare. Fiecărui moment al acestui mister îi corespunde în partea superioară alte intervenţii salvifice ale lui Dumnezeu în istoria poporului ales. Vitraliul crucii recapitulează toată tematica, prezentându-l pe Cristos răstignit cu ochii deschişi, adică înviat, pe cruce.
   Noul Testament (jos)

1. Buna-Vestire: Lc 1,26-38

2. Vizitarea Elisabetei de către sfânta Fecioară: Lc 1,39-56

3. Prezentarea lui Isus la templul din Ierusalim: Lc 2,22-38

4. Botezul lui Isus: Mt 3,13-17; Lc 3,21-22

5. Vindecarea orbului din naştere: In 9,1-41

6. Schimbarea la faţă a lui Isus: Lc 9,28-36

7. Învierea lui Isus: In 20,1-18 şi paralele

8. Rusaliile: Fap 2,1-13
   Vechiul Testament (sus)

1. Prima creaţie, redată simbolic de soare, lună, stele şi de universul neformat: Gen 1, 1-8

2. Simbolul cortului care adăposteşte Arca alianţei transportată de David la Ierusalim: 2Sam 6,1-12; 1Cr 13,1-14

3. Simbolul jertfei lui Isaac de către Abraham: un cuţit şi un altar pe care arde o lumină: Gen 22,1-18

4. Simbolul Mării Roşii şi al stâlpului de foc care însoţea poporul ales: Ex 14,15-31; 13,21

5. Simbolul unui porumbel, al Duhului Sfânt care vindecă lumea: Ex 8,15; Lc 11, 14-20; Is 49,25

6. Simbolurile tablelor legii şi al sulului cărţii: Ex 35,29-35

7. Simbolul învierii reprezentat de un mormânt din care ţâşneşte lumina vieţii: Ex 37,1-14

8. Simbolul limbilor de foc care cuprind cosmosul şi omenirea: Ex 19,16-20; Dt 4,10-15
   Deasupra uşilor

Partea dreaptă: Biserica locală reprezentată de corabia lui Noe

Partea stângă: cei trei îngeri care i-au apărut lui Abraham, icoană a Sfintei Treimi
   Calea crucii

Una din devoţiunile foarte iubite şi practicate în Biserica Romano-Catolică este Calea Crucii. Aceasta este o practică de pietate care meditează drumul parcurs de Isus de la Pilat până pe Calvar, oprindu-se în special asupra a 14 momente mai importante, numite staţiuni. Cele 14 staţiuni din capela noastră au fost sculptate de sculptorul Zaharia F., cel care a sculptat şi soclul lumânării pascale.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.