Categorii

Calatoria apostolica in Lituania, Letonia si Estonia XIII

Întâlnirea cu asistaţii de operele de caritate ale Bisericii

Catedrala „Sfinţii Petru şi Paul” din Tallinn (Estonia)

(marţi, 25 septembrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Mulţumesc pentru că m-aţi primit în această după-amiază în casa voastră. Pentru mine este important să fac această vizită şi să pot sta aici în mijlocul vostru. Vă mulţumesc vouă pentru mărturia voastră şi pentru că aţi împărtăşit cu noi tot ceea ce purtaţi în inimă.

Înainte de toate, aş vrea să te felicit pe tine, Marina, şi pe soţul tău, pentru mărturia foarte frumoasă pe care ne-aţi dăruit-o. Aţi fost binecuvântaţi cu nouă copii, cu toată jertfa care înseamnă asta, aşa cum ne-ai ilustrat. Unde sunt copii şi tineri, este multă jertfă, dar mai ales este viitor, bucurie, speranţă. Iată pentru ce este încurajator să auzi spunându-ţi-se: „Îi aducem mulţumire Domnului pentru comuniunea şi iubirea care domneşte în casa noastră”. În această ţară, unde iernile sunt dure, vouă nu vă lipseşte căldura cea mai importantă, cea a casei, cea care se naşte din faptul de a sta în familie. Cu discuţii şi probleme? Da, este normal, dar cu voinţa de a merge înainte împreună. Nu sunt cuvinte frumoase, ci un exemplu clar.

Şi mulţumesc pentru că aţi împărtăşit şi mărturia acestor surori cărora nu le era frică să iasă şi să meargă acolo unde eraţi voi pentru a fi semn al apropierii şi al mâinii întinse a Dumnezeul nostru. Tu ai spus că erau ca nişte îngeri care veneau să vă viziteze. Aşa este: sunt nişte îngeri.

Când credinţei nu-i este frică să lase comodităţile, să se pună în joc şi are curajul de a ieşi, reuşeşte să manifeste cuvintele cele mai frumoase ale Învăţătorului: „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi” (In 13,34). Iubire care rupe lanţurile care ne izolează şi ne separă, făcând punţi; iubire care ne permite să construim o mare familie în care toţi putem să ne simţim acasă, ca în această casă. Iubire care ştie de compasiune şi de demnitate. Şi acest lucru este frumos. [Îi priveşte pe cei nouă copii ai Marinei aşezaţi într-o singură bancă şi îi numără] Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă. Frumoasă familie! Frumoasă familie!

Credinţa misionară merge ca aceste surori pe străzile din oraşele noastre, din cartierele noastre, din comunităţile noastre, spunând cu gesturi foarte concrete: faci parte din familia noastră, din marea familie a lui Dumnezeu în care toţi avem loc. Nu rămâne afară. Şi voi, surorilor, faceţi asta! Mulţumesc.

Cred că aceasta este minunea pe care ne-ai relatat-o tu, Vladimir. Ai găsit surori şi fraţi care ţi-au oferit posibilitatea de a trezi inima şi a vedea că, în orice moment, Domnul te căuta în mod neobosit pentru a te îmbrăca în straie de sărbătoare (cf. Lc 15,22) şi pentru a celebra faptul că fiecare dintre noi este fiul său preaiubit. Cea mai mare bucurie a Domnului este să ne vadă renăscând, pentru aceasta nu încetează niciodată să ne dăruiască o nouă oportunitate. Pentru acest motiv, sunt importante legăturile, a simţi că aparţinem unii altora, că fiecare viaţă are valoare şi că suntem dispuşi s-o oferim pentru asta.

Aş vrea să vă invit să continuaţi să creaţi legături. Să ieşiţi în cartiere pentru a spune atâtora: şi tu faci parte din familia noastră. Isus i-a chemat pe discipoli şi astăzi cheamă şi pe fiecare dintre voi, iubiţi fraţi, pentru a continua să semene şi să transmită Împărăţia sa. El se bazează pe istoria voastră, pe viaţa voastră, pe mâinile voastre pentru a parcurge oraşul şi a împărtăşi aceeaşi realitate pe care voi aţi trăit-o. Astăzi, Isus poate să se bazeze pe voi? Fiecare dintre voi să răspundă.

Mulţumesc pentru timpul pe care mi l-aţi oferit. Şi acum aş vrea să vă dau binecuvântarea, pentru ca Domnul să poată continua să facă minuni prin mâinile voastre. Şi, vă rog, şi eu am nevoie de ajutor; vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.