Categorii

CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC ÎN CHILE ŞI PERU (15-22 ianuarie 2018)

ANGELUS

Plaza de Armas (Lima – Peru)

Duminică, 21 ianuarie 2018

Cuvinte adresate tinerilor înainte de Angelus

Dragi tineri, sunt bucuros să pot fi cu voi. Aceste întâlniri pentru mine sunt foarte importante şi mai mult încă în acest an în care ne pregătim pentru Sinodul despre tineri. Feţele voastre, aspiraţiile voastre, viaţa voastră sunt importante pentru Biserică şi trebuie să le dăm importanţa pe care o merită şi să avem curajul pe care l-au avut atâţia tineri din acest ţinut cărora nu le-a fost frică să iubească şi să-şi dedice propria viaţă pentru Isus.

Dragi prieteni, câte exemple aveţi voi! Mă gândesc la sfântul Martin de Porres. Nimic nu l-a împiedicat pe acel tânără să-şi realizeze visele sale, nimic nu l-a împiedicat să-şi dedice viaţa sa pentru alţii, nimic nu l-a împiedicat să iubească şi a făcut asta pentru că a experimentat că Domnul îl iubise cel dintâi. Aşa cum era: mulatru şi confruntat cu multe privaţiuni. Pentru o privire umană, în ochii prietenilor săi, părea destinat să „piardă”, dar el a ştiut să facă lucrul care avea să devină secretul vieţii sale: să aibă încredere. Să aibă încredere în Domnul care-l iubea. Şi ştiţi de ce? Pentru că Domnul cel dintâi a avut încredere în el; aşa cum are încredere în fiecare dintre voi şi nu va înceta niciodată să aibă încredere. Fiecăruia dintre noi Domnul încredinţează ceva, şi răspunsul este să avem încredere în El. Fiecare dintre voi să se gândească acum, în inima sa: ce anume mi-a încredinţat Domnul? Ce anume mi-a încredinţat Domnul? Fiecare să se gândească… Ce anume am în inima mea ce mi-a încredinţat Domnul?

Veţi putea să-mi spuneţi: dar există momente în care devine foarte greu. Vă înţeleg. În acele momente pot să vină gânduri negative, să simţim că există atâtea situaţii care vin peste noi şi pare că noi rămânem „în afara mondialelor”; pare că ne înving. Dar nu este aşa, şi în momentele în care de acum vine eliminarea, să continuăm să avem încredere.

Există momente în care puteţi să credeţi că veţi rămâne fără să puteţi realiza dorinţele vieţii voastre, visele voastre. Toţi trecem prin astfel de situaţii. În acele momente, când pare că se stinge credinţa, nu uitaţi că Isus este alături de voi. Nu vă lăsaţi învinşi, nu pierdeţi speranţa! Nu uitaţi de sfinţii care din cer ne însoţesc; adresaţi-vă lor, rugaţi-vă şi nu încetaţi să cereţi mijlocirea lor. Sunt sfinţii de ieri dar şi de astăzi: acest ţinut are mulţi sfinţi, pentru că este un ţinut „umplut de sfinţenie”. Peru este o ţară „umplută de sfinţenie”. Căutaţi ajutorul şi sfatul persoanelor pe care voi ştiţi că sunt bune pentru a vă sfătui, pentru că feţele lor exprimă bucurie şi pace. Lăsaţi-vă însoţiţi de ele şi astfel mergeţi înainte pe drumul vieţii.

Dar este un alt lucru: Isus vrea să vă vadă în mişcare; vrea să te vadă ducând înainte idealurile tale şi ca tu să decizi să urmezi instrucţiunile sale. El vă va conduce pe calea fericirilor, o cale care nu e deloc uşoară dar e pasionantă, este o cale care nu se poate parcurge singuri, trebuie parcursă în grup, unde fiecare poate să colaboreze dând ceea ce are mai bun din el. Isus se bazează pe tine aşa cum a făcut cu mult timp în urmă cu sfânta Roza din Lima, sfântul Toribiu, sfântul Ioan Macías, sfântul Francisc Solano şi atâţia alţii. Şi astăzi te întreabă pe tine dacă, asemenea lor: eşti dispus, eşti dispusă să-l urmezi? [răspund: da!] Astăzi, mâine, eşti dispus, eşti dispusă să-l urmezi? [răspund: da!] Şi peste o săptămână? [răspund: da!] Nu fii aşa de sigur, nu fii aşa de sigură. Uitaţi-vă, dacă vreţi să fiţi dispuşi să-l urmaţi, cereţi-i să vă pregătească inima pentru a fi dispuşi să-l urmaţi. Este clar? [răspund: da!].

Dragi prieteni, Domnul vă priveşte cu speranţă, nu se descurajează niciodată cu privire la noi. Poate că nouă ni se întâmplă să ne descurajăm de un prieten, de o prietenă, pentru că ni se părea bun şi după aceea în schimb am văzut că nu era aşa de bun, ne descurajăm şi îl lăsăm deoparte. Isus nu se descurajează niciodată, niciodată. „Părinte, dar dacă dumneavoastră aţi şti lucrurile pe care eu le fac…, spun una şi fac alta, viaţa mea nu este complet curată…”. Dar cu toate acestea, Isus nu se descurajează în privinţa voastră. Şi acum să facem un pic de tăcere. Fiecare să privească în inima sa, cum este viaţa sa. S-o privească în inimă. Şi vei găsi că în anumite momente există lucruri bune, în altele există lucruri care nu sunt atât de bune, şi cu toate acestea Isus nu se descurajează în privinţa voastră. Şi în inima ta spune-i: „Mulţumesc, Isuse, mulţumesc pentru că ai venit ca să mă însoţeşti şi atunci când eram într-o situaţie urâtă. Mulţumesc, Isuse”. Să spunem toţi împreună: Mulţumesc, Isuse! [repetă: „Mulţumesc, Isuse”].

Este foarte frumos să vedem fotografiile realizate digital, dar asta foloseşte numai pentru fotografii, nu putem face „fotoshop” altora, realităţii, nouă înşine. Filtrele colorate şi delimitarea înaltă merg bine numai în materialele video, dar nu putem niciodată să le aplicăm prietenilor. Există fotografii care sunt foarte frumoase, dar toate sunt trucate, şi lăsaţi-mă să vă spun că inima nu se poate „fotoshopa”, pentru că acolo se joacă iubirea adevărată, acolo se joacă fericirea, acolo arăţi ceea ce eşti: cum este inima ta?

Isus vrea ca alţii să-ţi „machieze” inima, El te iubeşte aşa cum eşti şi are un vis de realizat cu fiecare dintre voi. Nu uitaţi asta, El nu se descurajează cu privire la noi. Şi dacă voi vă descurajaţi, vă invit să luaţi Biblia şi citind să vă amintiţi de prietenii pe care Isus i-a ales, pe care Dumnezeu i-a ales. Moise era bâlbâit; Abraham, un bătrân; Ieremia era foarte tânăr; Zaheu, un micuţ; discipolii, când Isus le spunea să se roage ei adormeau; Magdalena, o păcătoasă publică; Paul, un persecutor de creştini; şi Petru, l-a renegat…, apoi a fost făcut papă, dar l-a renegat… Şi aşa am putea continua această listă. Isus te iubeşte aşa cum eşti, aşa cum i-a iubit pe aceşti prieteni ai săi aşa cum erau, cu defectele lor, cu voinţa de a se corecta, dar aşa cum eşti, aşa te iubeşte Domnul. Nu trebuie să te machiezi, nu-ţi machia inima, ci arată-te în faţa lui Isus aşa cum eşti pentru ca El să te poată ajuta să înaintezi în viaţă.

Când Isus ne priveşte, nu se gândeşte la cât de perfecţi suntem, ci la toată iubirea pe care o avem în inimă de oferit şi pentru a-l urma pe El. Pentru El, acela este lucrul important, lucrul cel mai mare: câtă iubire am eu în inima mea? Şi această cerere vreau ca s-o facem şi Mamei noastre: „Mamă, iubită Fecioară Maria, priveşte iubirea pe care o am în inimă. Este puţină? Este multă? Nu ştiu dacă este iubire”. Şi fiţi siguri că ea vă va însoţi în fiecare moment al vieţii, în toate răscrucile drumurilor voastre, în special când va trebui să luaţi decizii importante. Nu vă descurajaţi, nu vă descurajaţi! Mergeţi înainte, toţi împreună! Pentru că viaţa merită să fie trăită cu fruntea sus. Şi Dumnezeu să vă binecuvânteze!

APEL

Suntem aici, în piaţa mare din Lima, un loc mic într-un oraş relativ mic din lume. Dar lumea este mult mai mare şi este plină de oraşe şi de popoare, şi este plină de probleme, este plină de războaie. Şi astăzi ajung la mine ştiri foarte îngrijorătoare din Republica Democratică din Congo. Să ne gândim la Congo. În acest moment, din această piaţă, cu toţi aceşti tineri, cer autorităţilor, responsabililor şi tuturor din această ţară iubită, să depună angajarea maximă şi efortul maxim pentru a evita orice formă de violenţă şi să caute soluţii în favoarea binelui comun. Toţi împreună, în tăcere, să ne rugăm pentru această intenţie, pentru fraţii noştri din Republica Democratică din Congo.

[Angelus]

Şi la revedere tuturor!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.