Categorii

CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC ÎN CHILE ŞI PERU (15-22 ianuarie 2018)

ÎNTÂLNIREA CU AUTORITĂŢILE, CU SOCIETATEA CIVILĂ ŞI CU CORPUL DIPLOMATIC

Curtea de Onoare din Palatul Guvernului (Lima – Peru)

Vineri, 19 ianuarie 2018

Domnule preşedinte,

Membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic,

Stimate autorităţi,

Reprezentanţi ai societăţii civile,

Domnilor şi doamnelor toţi!

Ajungând în această casă istorică îi aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care mi-a acordat-o să calc, încă o dată, pe solul peruan. Aş vrea ca vorbele mele să fie de salut şi recunoştinţă pentru fiecare dintre fiii şi fiicele acestui popor care a ştiut să păstreze şi să îmbogăţească în decursul timpului înţelepciunea sa ancestrală care este, fără îndoială, unul dintre principalele sale patrimonii.

Mulţumesc, domnule Pedro Paolo Kuczynsky, preşedinte al naţiunii, pentru invitaţia de a vizita ţara şi pentru cuvintele de bun-venit pe care mi le-aţi adresat în numele întregului dumneavoastră popor.

Vin în Peru cu motoul „Uniţi prin speranţă”. Permiteţi-mi să vă spun că a privi la acest ţinut este în sine un motiv de speranţă.

O parte din teritoriul vostru este format din Amazonia, pe care l-am vizitat în această dimineaţă constituie în ansamblul său cea mai mare pădure tropicală şi sistemul fluvial cel mai extins de pe planetă. Acest „plămân”, aşa cum s-a voit să fie numit, este una dintre zonele de mare biodiversitate ale lumii, dat fiind că găzduieşte speciile cele mai diferite.

Voi aveţi o pluralitate culturală foarte bogată, tot mai interactivă, care constituie sufletul acestui popor. Suflet marcat de valori ancestrale precum ospitalitatea, stima faţă de celălalt, respectul şi recunoştinţa faţă de mama pământ şi creativitatea pentru noi proiecte, precum şi responsabilitatea comunitară pentru dezvoltarea tuturor celor care se conjugă în solidaritate, demonstrată de atâtea ori în faţa diferitelor catastrofe trăite.

În acest context, aş vrea să-i semnalez pe tineri, care sunt prezentul cel mai vital pe care îl posedă această societate. Cu dinamismul lor şi entuziasmul lor promit şi invită să visăm un viitor de speranţă care se naşte din întâlnirea dintre culmea înţelepciunii ancestrale şi ochii noi pe care-i oferă tineretul.

Şi mă bucur şi de un fapt istoric: să ştiu că speranţa în acest ţinut are o faţă de sfinţenie. Peru a generat sfinţi care au deschis străzi de credinţă pentru tot continentul american; ca să numesc numai unul, Martin de Porres, care, fiu din două culturi, a arătat forţa şi bogăţia care se nasc în persoane când pun iubirea în centrul vieţii lor. Şi aş putea continua de-a lungul acestei liste materiale şi ideale de motivaţii de speranţă. Peru este ţinut de speranţă care invită şi provoacă la unitatea întregului său popor. Acest popor are responsabilitatea de se menţine unit, printre alte lucruri, exact pentru a apăra toate aceste motive de speranţă.

Pe această speranţă se profilează o umbră, se ridică o ameninţare. „Omenirea nu a avut niciodată atâta putere asupra ei însăşi şi nimic nu garantează că o va folosi bine, mai ales dacă se ia în considerare modul în care se foloseşte de ea” – spuneam în scrisoarea enciclică Laudato si’[1]. Asta se manifestă cu claritate în modul în care despuiem pământul de resursele naturale, fără de care nu este posibilă nicio formă de viaţă. Pierderea pădurilor implică nu numai pierderea de specii vii, care ar putea să însemne în viitor şi resurse extrem de importante, ci şi pierderea de relaţii vitale care ajung să altereze întregul ecosistem[2].

În acest context, „uniţi pentru a apăra speranţa” înseamnă a promova şi a dezvolta o ecologie integrală ca alternativă la „un model de dezvoltare de acum depăşit dar care continuă să producă degradare umană, socială şi ambientală”[3]. Şi asta cere să se asculte, să se recunoască şi să se respecte persoanele şi popoarele locale ca interlocutori valabili. Ei menţin o legătură directă cu teritoriul, cunosc timpurile sale şi procesele sale şi ştiu, de aceea, efectele catastrofale pe care, în numele dezvoltării, le provoacă multe iniţiative, alterând toată ţesătura vitală care constituie naţiunea. Degradarea mediului, din păcate, este strâns legată de degradarea morală a comunităţilor noastre. Nu putem să le gândim ca două probleme separate.

Numai ca exemplu, extragerile miniere neregulamentare au devenit un pericol care distruge viaţa persoanelor; pădurile şi fluviile sunt devastate cu toată bogăţia lor. Acest proces de degradare implică şi alimentează organizaţii din afara structurilor legale care degradează atâţia fraţi ai noştri supunându-i traficului de persoane – nouă formă de sclavie –, la munca la negru, la delincvenţă… şi la alte rele care lovesc grav demnitatea lor şi, în acelaşi timp, demnitatea acestei naţiuni.

A munci uniţi pentru a apăra speranţa cere să fim foarte atenţi la o altă formă – adesea subtilă – de degradare ambientală care poluează progresiv întregul ţesut vital: corupţia. Acest rău provoacă popoarelor noastre latinoamericane şi democraţiilor din acest binecuvântat continent acest „virus” social, un fenomen care infectează totul, iar săracii şi mama pământ sunt cei mai dăunaţi. Ceea ce se poate face pentru a lupta împotriva acestui flagel social merită maximul consideraţiei şi al sprijinului; şi această luptă ne angajează pe toţi. „Uniţi pentru a apăra speranţa”, implică cea mai mare cultură a transparenţei printre realităţile publice, sectorul privat şi societatea civilă, şi nu exclud organizaţiile ecleziastice. Nimeni nu se poate considera străin de acest proces; corupţia este evitabilă şi cere angajarea tuturor.

Pe cei care ocupă funcţii de responsabilitate, în orice sector, îi încurajez şi îi îndemn să se angajeze în acest sens pentru a oferi, poporului vostru şi ţării voastre, siguranţa care se naşte din convingerea că Peru este un spaţiu de speranţă şi de oportunitate… dar pentru toţi, nu pentru puţini! Pentru ca fiecare peruan, fiecare peruană să poată simţi că această ţară este a sa, nu a altuia, şi că poate stabili în ea relaţii de fraternitate şi de egalitate cu aproapele şi să-l ajute pe celălalt când este în nevoie; o ţară în care să-şi poată realiza propriul viitor. Şi astfel să construiască un Peru care să aibă spaţiu pentru „toate neamurile”[4], în care să se poată realiza „promisiunea vieţii peruane”[5].

Doresc să vă asigur din nou vouă angajarea Bisericii catolice, care a însoţit viaţa acestei naţiuni, în acest efort care ne uneşte să ducem înainte munca pentru ca Peru să continue să fie o ţară de speranţă.

Sfânta Roza din Lima să mijlocească pentru fiecare dintre voi şi pentru această binecuvântată naţiune.

Din nou mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

[1] Scrisoarea enciclică Laudato si’, 104.

[2] Cf. ibid., 32.

[3] Mesaj Urbi et Orbi 25 decembrie 2017.

[4] José María Arguedas, Todas las sangres, Buenos Aires, 1964: trad. it. Tutte le stirpi, Torino 1974.

[5] Jorge Basadre, La promesa de la vida peruana, Lima, 19582.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.