Categorii

Berea: produsul de excelenţă al trapiştilor

Aşa cum a subliniat papa Francisc sâmbătă, 23 septembrie 2017, în discursul său adresat Capitlului General al Ordinului Cistercienilor cu Regulă Strictă („Ordo Cisterciensis Strictioris Observantiae” sau prescurtat OSCO), viaţa trapiştilor – cum sunt numiţi în mod popular – este ritmată de „rugăciunea asiduă”.

Dar urmând regula „ora et labora” (roagă-te şi munceşte) a „părintelui monahismului occidental”, sfântul Benedict de Norcia (480 circa – 547), călugării şi călugăriţele din ordinul trapiştilor se dedică şi muncii manuale şi îndeosebi producţiei de produse artizanale, inclusiv cele care încântă cerul gurii.

De fapt, sunt numeroase abaţii trapiste care produc sau prepară produse de excelenţă în cea mai bună tradiţie a „slow food”. Sunt vestite de exemplu dulceţurile şi gemurile produse în peste 25 de gusturi de călugăriţele trapiste de la mănăstirea din Vitorchiano, în provincia de Viterbo. La fel de cunoscută, apropiindu-ne de Roma, este ciocolata produsă de călugării trapişti din Frattocchie, în localitatea Marino.

Însă unul dintre produsele cele mai râvnite din munca trapiştilor este fără îndoiala berea lor, realizată după formule antice dar respectând pe deplin actualele norme igienice de producţie, şi asta în diferite tipologii – de la „Dubbel” (dublă) la „Tripel” (triplă) sau chiar „Quadrupel” – şi culori: chihlimbar, limpede, maro-roşcat, maro, neagră, etc.

Sunt unsprezece berării trapiste care au obţinut până acum certificatul „Authentic Trappist Product” eliberat de „International Trappist Association” (ITA). Criteriile sunt trei: 1) berea trebuie să fie produsă în cadrul zidurilor abaţiei trapiste, chiar de călugări sau măcar sub controlul lor direct; 2) producerea, alegerea proceselor de producere şi orientarea comercială trebuie să depindă de comunitatea monastică şi nu de terţe persoane; 3) câştigul foloseşte pentru întreţinerea comunităţii şi pentru opere de binefacere şi caritate, deci nu pentru profit.

Dintre cele unsprezece abaţii ale căror berării au obţinut certificatul şase sunt belgiene, două olandeze, una austriacă, una nord-americană şi una… italiană.

Abaţiile belgiene sunt împărţite „frăţeşte” între partea de nord (sau flamandă) şi partea de sud (sau francofonă) a regatului. De fapt, trei sunt abaţiile flamande care produc berile cu logo – Achel, Westmalle şi Westvleteren – şi trei sunt cele valone: Chimay, Orbal şi Rochefort.

În schimb abaţiile olandeze sunt două, Koningshoeven (Tilburg) şi Zundert. În timp ce abaţia austriacă este cea de la Engelszell, în nordul Austriei, singura abaţie non-europeană este nord-americană: abaţia „St. Joseph’s Abbey” la Spencer, în statul Massachusetts.

În sfârşit, abaţia italiană a cărei bere a obţinut certificatul este cea de la „Tre Fontane”, în zona Laurentina la Roma, întemeiată în locul unde conform tradiţiei apostolul Paul a murit prin decapitare în anul 64 sau 67 d.C.

Unele dintre aceste beri, ca de exemplu Chimay şi Rochefort, sunt destul de uşor de cumpărat, chiar şi în supermagazine. În schimb sunt foarte greu de obţinut – şi nu numai pentru că sunt produse în cantităţi reduse – sunt berile de la abaţia „St. Sixtus” la Westvleteren, în provincia Flandra de Vest, Belgia. Şi asta chiar dacă pluripremiata „Westvleteren 12” este considerată una dintre cele mai bune beri din lume, dacă nu „cea mai” bună.

Stilul de viaţă auster, aproape ascetic, al călugărilor trapişti se reflectă uneori şi în sticluţele lor de bere. În timp ce eticheta de la Orval este de exemplu foarte simplă şi esenţială, berile de la Westvleteren nici măcar n-au etichetă. De fapt, este culoarea dopului cea care revelează tipologia preţiosului lichid conţinut în sticluţă, adică verde pentru cea „Blonde”, albastru pentru „Westvleteren 8” şi în sfârşit galben pentru foarte căutata „Westvleteren 12”.

„Facem bere pentru a trăi, nu trăim pentru a face bere”, a explicat în 2005 la USA Today maestrul berar al abaţiei, fratele Joris. Adică: berea foloseşte pentru a susţine comunitatea, chemată de fapt să caute „lucrurile de sus” – cum a spus papa Francisc ieri în discursul său – şi nu contrariul. „First things first”, s-ar spune dincolo de ocean.

De Paul de Mayer

(După Zenit, 24 septembrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.