Categorii

Bari şi sfântul Nicolae, oraşul ecumenic şi „sfântul unităţii”

Peste câteva zile, papa Francisc va fi din nou în Puglia. La Bari îi va primi pe patriarhii Bisericilor creştine din Orientul Mijlociu şi, cu ei, în cripta bazilicii „Sfântul Nicolae”, va venera relicvele sfântului care emană tămâie. După un transfer pe Lungomare al oraşului pentru o întâlnire de rugăciune la „Rotonda”, episcopul de Roma şi demnitarii ortodocşi se vor întoarce în bazilică pentru a reflecta şi a dialoga „cu uşile închise”.

O întâlnire importantă, etapă dintru-un drum ecumenic, dar şi dintr-o participare la suferinţa şi la nevoia de pace a comunităţilor din Orientul Mijlociu – toate în semnul lui: al lui Nicolae, episcop de Myra în secolul al IV-lea, numit şi Taumaturgul. Şi cu auspiciul ca, în numele sfântului, din reşedinţa din Puglia, răscruce de popoare şi laborator de dialog (să ne gândim la Centrul Ecumenic „Salvatore Manna”, la Institutul Teologic şi la atâtea iniţiative), precum şi fereastră spre Orient (Bari este cu adevărat un punct de unire între catolici şi ortodocşi, aici pelerinii vin din diferite ţări din est, aici s-au aprobat documente relevante pentru unitatea Bisericii, aici are reprezentanţă în Italia patriarhia de Moscova, oraş cu care Bari este legat de un zbor săptămânal) pot să pornească procese cu consecinţe şi sub profilurile geopolitic şi diplomatic pentru zona martirizată din Orientul Mijlociu unde se profilează un viitor nesigur pentru creştinism.

Sfântul Nicolae şi Bari sunt cu adevărat un binom indisolubil. Sunt astfel de la debarcarea pe coastele din Puglia, conform tradiţiei în 1087, a relicvelor episcopului de Myra, sustrase de un grup de barezi pentru a afirma o nouă identitate oraşului lor, deja port normand şi longobard. Faptul de mai mare interes este că de atunci sfântul şi oraşul trăiesc în simbioză, comunitatea locală şi-a construit o identitate puternică aşa încât a făcut-o să devină „caput civitatum Apuliae”, în numele sfântului în jurul căruia se strânge. Nu numai atât, şi bazilica dedicată lui a asumat în ultimele timpuri trăsăturile unui „avanpost de comuniune”.

Şi la asta au folosit secole de pelerinaje la mormântul său şi, în perioade mai apropiate, decenii de studii şi aprofundări riguroase, tot mai concentrate asupra figurii istorice şi semnificaţia unui cult răspândit şi celebrat mai ales în lumea ortodoxă (unde Nicolae se află puţin sub Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, fără să se teamă de rivale nici măcar ca Sergiu, Teodor, Dumitru, etc.). Şi la asta foloseşte „comemorarea sa obligatorie” (deşi numai de un an) în calendarul nostru liturgic, în timp ce se aşteaptă o proclamare a sa ca patron al ecumenismului catolico-ortodox. Aşa cum la asta au folosit vizite ilustre să se consacre caracterul ecumenic al oraşului. Începând de la aceea, la puţini ani după încheierea Conciliului, în 1969, a mitropolitului de Leningrad, Nikodim, al cărui secretar era pe atunci actualul patriarh de Moscova şi al tuturor Rusiilor, Kiril, care şi el a vizitat Bari în 2004 şi în 2006 când era la conducerea Departamentului Relaţiilor Externe al patriarhului Alexei al II-lea. Până la vizitele repetate ale patriarhului ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, a mitropolitului Hilarion, actual şef al relaţiilor externe ale patriarhiei de Moscova, a mitropolitului Juvenal de Krutizk şi Kolomenskoe, a mitropolitului Feodosie de Tambov şi Rasskazovo, şi alte personalităţi ortodoxe.

Vizite legate de rugăciuni şi omagii comune faţă de sfântul din Myra, faţă de dorinţa de a stabili raporturi de prietenie şi intervenţii de mediere chiar şi departe de Puglia, de a candida oraşul ca sediu natural pentru doritele întâlniri în Italia dintre pontifi şi patriarhul de Moscova, de schimburi culturale, de expoziţii de icoane şi documente comune, de daruri reciproce, între care îl cuprindem pe cel – inimaginabil în urmă cu câţiva ani – care, de la 21 mai la 28 iulie 2017, a permis „peregrinatio” (pentru prima dată în mod absolut) a unei mici relicve a trupului sfântului Nicolae la Moscova şi la Sankt Petersburg, unde a fost venerată de peste două milioane de credincioşi.

Un rol important – de amintit în acest lung parcurs – trebuie atribuit angajării monseniorului Enrico Nicodemo timp de douăzeci de ani, din 1953 până în 1973, arhiepiscop de Bari. El a fost cel care, în 1957, în timp ce comunica întoarcerea osemintelor sfântului Nicolae în urna sa după lucrările de restaurare, afirma: „Sfântul Nicolae nu este sfântul din Myra sau din Bari, din Orient şi din Occident, ci este sfântul întregii creştinătăţi”. El a fost cel care a definit bazilica sa „un punct de întâlnire al Orientului cu Occidentul, o forţă puternică de amintire reciprocă”, şi mergând în întâmpinarea dorinţei sale şi a părinţilor dominicani, instalaţi acolo deja în timpul pontificatului lui Pius al XII-lea, Sfântul Scaun a permis, pentru prima dată, în 1966, un fapt inedit. Adică deschiderea într-o biserică latină a unei capele orientale cu iconostas pentru celebrarea liturgiei (urmată, după doi ani, de întemeierea unui Institut de Teologie Ecumenică). Un loc care, în bazilica „Sfântul Nicolae” din Bari, s-a obţinut dintr-o mică absidă în criptă, şi astăzi este ţinta credincioşilor ortodocşi tot mai numeroşi care merg acolo nu numai pentru gesturile de devoţiune precum sărutarea mormântului sfântului, ci şi pentru celebrări, şi adesea în număr aşa de mare încât acestea se celebrează şi la altarul major al bazilicii.

În orice caz, credincioşii din diferitele Biserici ortodoxe „surori”, cea rusă, română, georgiană, etiopiană, eritree, greacă, au în oraş spaţiile lor, desigur conform propriei prezenţe şi propriei istorii. Şi va fi suficient să se prezinte aici două exemple. Biserica rusă care este dedicată sfântului Nicolae este situată în cartierul Carrassi: un edificiu impunător prezent deja în anii Douăzeci din secolul trecut, cu momente alternative, cedat autorităţilor locale în 1937, restituit Rusiei în 2009 (ca o reîncredinţare simbolică din partea preşedintelui Napolitano a cheii bisericii preşedintelui Dmitri Medvedev). Şi, tot dedicată sfântului Nicolae, biserica comunităţii greco-ortodoxe, care a aparţinut Bisericii catolice cu numele de „Preasfânta Inimă a lui Isus”, donată în urmă cu doi ani, la 5 decembrie 2016, fiind prezent, împreună cu arhiepiscopul de Bari, Francesco Cacucci şi cu mitropolitul Ghenadios, patriarhul Bartolomeu I.

Aşadar, dacă Bari este oraşul sfântului pe care vechi imnuri orientale îl definesc „regulă de fidelitate”, „imagine de blândeţe”, „învăţător de înfrânare”, al sfântului indicat drept „episcopul confidenţei şi al corectitudinii”, prezent şi în epică slavă antică drept un bătrân care are alături dezmoşteniţi în oraşe şi în sate, astăzi, graţie bazilicii sale pontificale (ridicată la acest rang de Paul al VI-lea), este profilul său de „capitală a ecumenismului” care este încontinuu întărit.

Un rol bine recunoscut şi de papa venit din est, de sfântul Ioan Paul al II-lea, şi el pelerin la Bari la 26 februarie 1984, precum şi succesorul Benedict al XVI-lea care a mers acolo la încheierea Congresului Euharistic Naţional la 29 mai 2005. Papa Wojtyła, în mod deosebit, pentru cei nouă sute de ani de la mutarea de la Myra la Bari a relicvelor sfântului, în 1989, a promulgat o constituţie apostolică, reafirmând ca „vocaţie specifică” a Bisericii din Bari şi din Puglia „promovarea activităţilor ecumenice”.

Activităţi care de această dată se întăresc într-o etapă de comuniune care nu ezită să denunţe tragedia umanitară aflată în desfăşurare de prea mult timp în zonele din Orientul Mijlociu. Astfel, ecumenismul se încarcă prin noi valenţe. Nu mai este numai ecumenismul istoriei şi al actualităţii, cel al teologilor şi martirilor, cel al păcii şi recunoaşterii lui Cristos în cei din urmă, cel al poporului, al relicvelor, al devoţiunii, ci un ecumenism la 360 de grade care priveşte peste tot. Care de această dată a ales să-şi îndrepte ochii asupra ţinutului care a cunoscut prima evanghelizare şi cea mai recentă persecuţie. În indiferenţa internaţională.

De Marco Roncalli

(După Vatican Insider, 2 iulie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.