Categorii

Audienţa generală de miercuri 6 aprilie 2016

Audienta-0604201613. Evanghelia Milostivirii

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

După ce am reflectat asupra milostivirii lui Dumnezeu în Vechiul Testament, astăzi începem să medităm despre modul în care Isus însuşi a dus-o la împlinirea sa deplină. O milostivire pe care El a exprimat-o, a realizat-o şi a comunicat-o mereu, în fiecare moment al vieţii sale pământeşti. Întâlnind mulţimile, vestind Evanghelia, vindecând bolnavii, apropiindu-se de cei din urmă, iertând păcătoşii, Isus face vizibilă o iubire deschisă tuturor: nimeni nu este exclus! Deschisă tuturor fără graniţe. O iubire curată, gratuită, absolută. O iubire care ajunge la apogeul său în Jertfa crucii. Da, Evanghelia este cu adevărat „Evanghelia Milostivirii”, pentru că Isus este Milostivirea!

Toate cele patru Evanghelii atestă că Isus, înainte de a întreprinde activitatea sa, a voit să primească botezul de la Ioan Botezătorul (Mt 3,13-17; Mc 1,9-11; Lc 3,21-22; In 1,29-34). Acest eveniment imprimă o orientare decisivă întregii misiuni a lui Cristos. De fapt, El nu s-a prezentat lumii în strălucirea templului: putea face asta. Nu a fost anunţat de sunete de trâmbiţe: putea face asta. Şi nici n-a venit în rolul unui judecător: putea face asta. În schimb, după treizeci de ani de viaţă ascunsă la Nazaret, Isus a mers la râul Iordan, împreună cu atâţia oameni din poporul său, şi s-a pus în rând cu păcătoşii. Nu i-a fost ruşine: era acolo cu toţi, cu păcătoşii, pentru a fi botezat. Aşadar, încă de la începutul activităţii sale, El s-a manifestat ca Mesia care ia asupra sa condiţia umană, mişcat de solidaritate şi de compasiune. Aşa cum afirmă El însuşi în sinagoga din Nazaret identificându-se cu profeţia lui Isaia: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închişi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, dă redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,18-19). Tot ceea ce Isus a săvârşit după botez a fost realizarea programului iniţial: să ducă tuturor iubirea lui Dumnezeu care mântuieşte. Isus n-a adus ura, n-a adus duşmănia: ne-a adus iubirea! O iubire mare, o inimă deschisă pentru toţi, pentru noi toţi! O iubire care mântuieşte!

El s-a făcut aproape celor din urmă, comunicându-le milostivirea lui Dumnezeu care este iertare, bucurie şi viaţă nouă. Isus, Fiul trimis de Tatăl, este realmente începutul timpului milostivirii pentru toată omenirea! Cei care erau prezenţi pe malul Iordanului n-au înţeles imediat însemnătatea gestului lui Isus. Însuşi Ioan Botezătorul s-a uimit de decizia sa (cf. Mt 3,14). Însă Tatăl ceresc nu! El şi-a făcut auzit glasul din înălţime: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria” (Mc 1,11). În acest mod Tatăl confirmă calea pe care Fiul a întreprins-o ca Mesia, în timp ce Duhul Sfânt coboară asupra Lui ca un porumbel. Astfel inima lui Isus bate, ca să spunem aşa, la unison cu inima Tatălui şi a Duhului, arătând tuturor oamenilor că mântuirea este rod al milostivirii lui Dumnezeu.

Putem contempla şi mai clar marele mister al acestei iubiri îndreptând privirea spre Isus răstignit. În timp ce urmează să moară nevinovat pentru noi păcătoşii, El îl imploră pe Tatăl: „Tată, iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac” (Lc 23,34). Pe cruce Isus îi prezintă milostivirii Tatălui păcatul lumii: păcatul tuturor, păcatele mele, păcatele tale, păcatele voastre. Acolo, pe cruce, El le prezintă Tatălui. Şi cu păcatul lumii toate păcatele noastre sunt şterse. Nimic şi nimeni nu rămâne exclus din această rugăciune jertfelnică a lui Isus. Asta înseamnă că nu trebuie să ne temem să ne recunoaştem şi să ne mărturisim păcătoşi. De câte ori noi spunem: „Dar, acesta este un păcătos, a făcut asta şi aia…”, şi îi judecăm pe ceilalţi. Şi tu? Fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: „Da, acela este un păcătos. Şi eu?”. Toţi suntem păcătoşi, dar toţi suntem iertaţi: toţi avem posibilitatea de a primi această iertare care este milostivirea lui Dumnezeu. Aşadar nu trebuie să ne temem să  ne recunoaştem păcătoşi, să ne mărturisim păcătoşi, pentru că fiecare păcat a fost purtat de Fiul pe cruce. Şi când noi îl mărturisim căiţi încredinţându-ne Lui, suntem singur că suntem iertaţi. Sacramentul Reconcilierii face actual pentru fiecare forţa iertării care provine din Cruce şi reînnoieşte în viaţa noastră harul milostivirii pe care Isus ni l-a dobândit! Nu trebuie să ne temem de mizeriile noastre: fiecare dintre le are pe ale sale. Puterea de iubire a Răstignitului nu cunoaşte obstacole şi nu se epuizează niciodată. Şi această milostivire şterge mizeriile noastre.

Preaiubiţilor, în acest An Jubiliar să-i cerem lui Dumnezeu harul de a trăi experienţa puterii Evangheliei: Evanghelia milostivirii care transformă, care ne face să intrăm în inima lui Dumnezeu, care ne face capabili să iertăm şi să privim lumea cu mai multă bunătate. Dacă primim Evanghelia Răstignitului Înviat, toată viaţa noastră este plăsmuită de forţa iubirii sale care reînnoieşte.

________________________

APEL

Astăzi este a Treia Zi Mondială a Sportului pentru Pace şi Dezvoltare, stabilită de Naţiunile Unite. Sportul este limbajul universal, care apropie popoarele şi poate contribui la întâlnirea persoanelor şi la depăşirea conflictelor. De aceea încurajez să se trăiască dimensiunea sportivă ca sală de virtute în creşterea integrală a indivizilor şi a comunităţilor.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.