Categorii

Audienţa generală de miercuri, 18 aprilie 2018

Cateheze despre Botez – 2. Semnul credinţei creştine

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuăm, în acest Timp al Paştelui, catehezele despre Botez. Semnificaţia Botezului se evidenţiază clar din celebrarea sa, de aceea ne îndreptăm atenţia noastră spre ea. Analizând gesturile şi cuvintele liturgiei putem percepe harul şi angajarea acestui sacrament, care trebuie redescoperit mereu. Îl comemorăm la stropirea cu apă binecuvântată care se poate face duminica la începutul Liturghiei, precum şi la reînnoirea promisiunilor baptismale în timpul Veghii Pascale. De fapt, ceea ce se întâmplă la celebrarea Botezului provoacă o dinamică spirituală care străbate toată viaţa celor botezaţi; este începutul unui proces care permite să trăim uniţi cu Cristos în Biserică. De aceea, a ne întoarce la izvorul vieţii creştine ne face să înţelegem mai bine darul primit în ziua Botezului nostru şi să reînnoim angajarea de a-i corespunde în condiţia în care ne aflăm astăzi. A reînnoi angajarea, a înţelege mai bine acest dar, care este Botezul, şi a ne aminti de ziua Botezului nostru. Miercurea trecută am cerut să faceţi temele pentru acasă şi fiecare dintre noi să-şi amintească de ziua Botezului, în ce zi a fost botezat. Eu ştiu că unii dintre voi o ştiu, alţii nu; cei care n-o ştiu, să întrebe rudele, acele persoane, naşii, naşele… să întrebe: „Care este data botezului meu?”. Pentru Botezul este o renaştere şi este ca şi cum ar fi a doua zi de naştere. Aţi înţeles? A face această temă pentru acasă, să întrebaţi: „Care este data Botezului meu?”.

Înainte de toate, în ritul de primire, este cerut numele candidatului, pentru că numele indică identitatea unei persoane. Când ne prezentăm spunem imediat numele nostru: „Eu mă numesc aşa”, aşa încât ieşim din anonimat, anonimul este cel care nu are nume. Pentru a ieşi din anonimat imediat spunem numele nostru. Fără nume rămânem nişte necunoscuţi, fără drepturi şi obligaţii. Dumnezeu cheamă pe fiecare pe  nume, iubindu-ne singular, în concreteţea istoriei noastre. Botezul aprinde vocaţia personală de a trăi ca nişte creştini, care se va dezvolta în toată viaţa. Şi implică un răspuns personal şi împrumutate, cu un „copiere şi lipire”. De fapt, viaţa creştină este ţesută dintr-o serie de chemări şi de răspunsuri: Dumnezeu continuă să rostească numele nostru în cursul anilor, făcând să răsune în mii de moduri chemarea sa de a deveni conformi cu Fiul său Isus. Aşadar este important numele! Este foarte important! Părinţii se gândesc la numele pe care să-l dea copilului deja înainte de naştere: şi asta face parte din aşteptarea unui copil care, în numele propriu, va avea identitatea sa originală, şi pentru viaţa creştină legată cu Dumnezeu.

Desigur, a deveni creştini este un dar care vine de sus (cf. In 3,3-8). Credinţa nu se poate cumpăra, dar se poate cere şi se poate primi în dar. „Doamne, dăruieşte-mi darul credinţei”, este o rugăciune frumoasă! „Fă ca eu să am credinţă”, este o rugăciune frumoasă! A o cere în dar, însă nu se poate cumpăra, se cere. De fapt, „Botezul este sacramentul acelei credinţe cu care oamenii, luminaţi de harul Duhului Sfânt, răspund Evangheliei lui Cristos” (Ritualul Botezului copiilor, Introducere generală, nr. 3). La trezirea şi la retrezirea unei credinţe sincere ca răspuns la Evanghelie tind formarea catecumenilor şi pregătirea părinţilor, ca şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu în însăşi celebrarea Botezului.

Dacă adulţii catecumeni manifestă personal ceea ce doresc să primească în dar de la Biserică, pruncii sunt prezentaţi de părinţi, cu naşii. Dialogul cu ei le permite să exprime voinţa ca pruncii să primească Botezul şi Bisericii intenţia de a-l celebra. „Exprimarea tuturor acestor lucruri este semnul crucii, pe care celebrantul şi părinţii îl trasează pe fruntea copiilor” (Ritualul Botezului copiilor, Introducere, nr. 16). „Semnul crucii exprimă sigiliul lui Cristos asupra celui care urmează să-i aparţină şi semnifică harul răscumpărării pe care Cristos ne-a dobândit-o prin intermediul crucii sale” (Catehismul Bisericii Catolice, 1235). În ceremonie facem asupra copiilor semnul crucii. Dar aş vrea să  mă întorc asupra unei teme despre care v-am vorbit. Copiii noştri ştiu să-şi facă bine semnul crucii? De atâtea ori am văzut copii care nu ştiu să facă semnul crucii. Şi voi, taţi, mame, bunici, bunice, naşi, naşe, trebuie să-i învăţaţi să facă bine semnul crucii pentru că înseamnă a repeta ceea ce a fost făcut la Botez. Aţi înţeles bine? A-i învăţa pe copii să facă bine semnul crucii. Dacă învaţă asta de mici o vor face bine după aceea, când sunt mari.

Crucea este distinctivul care manifestă cine suntem: vorbirea, gândirea, privirea, acţiunea noastră stă sub semnul crucii, adică sub semnul iubirii lui Isus până la sfârşit. Copiii sunt însemnaţi pe frunte. Catecumenii adulţi sunt însemnaţi şi ei pe simţuri, cu aceste cuvinte: „Primiţi semnul crucii pe urechi pentru a asculta glasul Domnului”; „pe ochi pentru a vedea strălucirea feţei lui Dumnezeu”; „pe gură pentru a răspunde la cuvântul lui Dumnezeu”; „pe piept pentru ca Cristos să locuiască prin intermediul credinţei în inimile voastre”; „pe umeri pentru a susţine jugul plăcut al lui Cristos” (Ritualul iniţierii creştine a adulţilor, nr. 85). Creştini devenim în măsura în care crucea se imprimă în noi ca o pecete „pascală” (cf. Ap 14,1; 22,4), făcând vizibil, şi în exterior, modul creştin de a înfrunta viaţa. A face semnul crucii când ne trezim, înainte de masă, în faţa unui pericol, în apărarea împotriva răului, seara înainte de culcare, înseamnă a ne spune nouă înşine şi celorlalţi cui îi aparţinem, cine vrem să fim. Pentru aceasta este atât de important a-i învăţa pe copii să facă bine semnul crucii. Şi, aşa cum facem intrând în biserică, putem să facem şi acasă, păstrând într-un mic vas potrivit un pic de apă binecuvântată – unele familii fac asta: astfel, ori de câte ori intrăm sau ieşim, făcând semnul crucii cu acea apă ne amintim că suntem botezaţi. Să nu uitaţi, repet: a-i învăţa pe copii să facă semnul crucii.

________________ 

APEL PENTRU REUNIUNEA BĂNCII MONDIALE

(Washington, 21 aprilie 2018)

Sâmbăta vor avea loc la Washington reuniunile de primăvară ale Băncii Mondiale. Încurajez eforturile care, prin incluziunea financiară, încearcă să promoveze viaţa celor mai săraci, favorizând o dezvoltare integrală autentică şi respectuoasă faţă de demnitatea umană.

APEL PENTRU VINCENT LAMBERT ŞI ALFIE EVANS

Atrag din nou atenţia cu privire la Vincent Lambert şi asupra micuţului Alfie Evans şi aş vrea să reafirm şi să confirm cu putere că singurul stăpân al vieţii, de la început până la sfârşitul natural, este Dumnezeu! Şi datoria noastră, datoria noastră este să facem totul pentru a păzi viaţa. Să ne gândim în tăcere şi să ne rugăm pentru ca să fie respectată viaţa tuturor persoanelor şi în special a acestor doi fraţi ai noştri. Să ne rugăm în tăcere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.