Categorii

Audienţa generală de miercuri, 11 aprilie 2018

Cateheze despre Botez – 1. Fundamentul vieţii creştine

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Cele cincizeci de zile ale timpului liturgic pascal sunt propice pentru a reflecta asupra vieţii creştine care, prin natura sa, este viaţa care provine de la Cristos însuşi. De fapt, suntem creştini în măsura în care îl lăsăm pe Isus Cristos să trăiască în noi. De unde trebuie pornit deci pentru a reînsufleţi această conştiinţă dacă nu de la început, de la Sacramentul care a aprins în noi viaţa creştină? Acesta este Botezul. Paştele lui Cristos, cu încărcătura sa de noutate, ajunge la noi prin Botez pentru a ne transforma după imaginea sa: botezaţii sunt ai lui Isus Cristos, El este Domnul existenţei lor. Botezul este „fundamentul întregii vieţi creştine” (Catehismul Bisericii Catolice, 1213). Este primul dintre sacramente, deoarece este poarta care îi permite lui Cristos Domnul să-şi stabilească locuinţă în persoana noastră şi nouă să ne cufundăm în Misterul său.

Verbul grec „a boteza” înseamnă „a scufunda” (cf. CBC, 1214). Baia cu apă este un rit obişnuit la diferite credinţe pentru a exprima trecerea de la o condiţie la alta, semn de purificare pentru un nou început. Însă pentru noi creştinii nu trebuie să ne scape faptul că dacă trupul e cel care este scufundat în apă, sufletul e cel care este scufundat în Cristos pentru a primi iertarea de păcat şi a străluci de lumină divină (cf. Tertullian, Despre învierea morţilor, VIII, 3: CCL 2, 931: PL 2,806). În virtutea Duhului Sfânt, Botezul ne scufundă în moartea şi învierea Domnului, înecându-l în izvorul baptismal pe omul cel vechi, dominat de păcatul care desparte de Dumnezeu, şi făcând să se nască omul nou, recreat în Isus. În El, toţi fiii lui Adam sunt chemaţi la viaţă nouă. Adică Botezul este o renaştere. Sunt sigur, foarte sigur că noi toţi ne amintim de data naşterii noastre: sigur. Dar mă întreb eu, un pic îndoielnic, şi vă întreb pe voi: fiecare dintre voi îşi aminteşte care a fost dat botezului său? Unii spun da – e bine. Dar este un da un pic slab, pentru că probabil atâţia nu-şi amintesc asta. Dar dacă noi sărbătorim ziua naşterii, cum să nu sărbătorim – sau măcar să amintim – ziua renaşterii? Eu vă voi da o temă pentru acasă, o temă pe care s-o faceţi astăzi acasă. Cei dintre voi care nu-şi amintesc de data botezului, să o întrebe pe mama, pe unchi, pe nepoţi, să-i întrebe: „Tu ştii care este data botezului?”, şi să nu o uite niciodată. Şi în acea zi să-i mulţumim Domnului, pentru că este chiar ziua în care Isus a intrat în mine, Duhul Sfânt a intrat în mine. Aţi înţeles bine tema pentru acasă? Toţi trebuie să ştim data botezului nostru. Este o altă aniversare a zilei de naştere: ziua renaşterii. Nu uitaţi să faceţi asta, vă rog.

Ne amintim de ultimele cuvinte ale Celui Înviat spuse apostolilor; sunt un mandat precis: „Aşadar, mergeţi, şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt 28,19). Prin baia baptismală, cel care crede în Cristos este scufundat în însăşi viaţa Treimii.

De fapt, nu este o apă oarecare apa Botezului, ci apa asupra căreia a fost invocat Duhul care „dă viaţă” (Crez). Să ne gândim la ceea ce i-a spus Isus lui Nicodim pentru a-i explica naşterea la viaţa divină: „dacă cineva nu se naşte din apă şi Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este” (In 3,5-6). De aceea Botezul este numit şi „renaştere”: credem că Dumnezeu ne-a mântuit „prin baia renaşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt” (Tit 3,5).

De aceea Botezul este semn eficace de renaştere, pentru a umbla în noutatea vieţii. Aminteşte asta sfântul Paul creştinilor din Roma: „Sau nu ştiţi că noi toţi, care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom 6,3-4).

Scufundându-ne în Cristos, Botezul ne face şi membre ale Trupului său, care este Biserica şi părtaşi ai misiunii sale în lume (cf. CBC, 1213). Noi cei botezaţi nu suntem izolaţi: suntem membre ale Trupului lui Cristos. Vitalitatea care provine din izvorul baptismal este ilustrată de aceste cuvinte ale lui Isus: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, aduce rod mult” (cf. In 15,5). Una şi aceeaşi viaţă, aceea a Duhului Sfânt, curge din Cristos la cei botezaţi, unindu-i într-un singur Trup (cf. 1Cor 12,13), miruit de sfânta ungere şi alimentat la masa euharistică.

Botezul îi permite lui Cristos să trăiască în noi şi nouă să trăim uniţi cu El, pentru a colabora în Biserică, fiecare după propria condiţie, la transformarea lumii. Primită o singură dată, baia baptismală luminează toată viaţa noastră, conducând paşii noştri până la Ierusalimul ceresc. Există un înainte şi un după Botez. Sacramentul presupune un drum de credinţă, pe care-l numim catecumenat, evident atunci când cere Botezul un adult. Dar şi copiii, încă din antichitate, sunt botezaţi în credinţa părinţilor (cf. Ritualul Botezului copiilor, Introducere, 2). Şi asupra acestui lucru eu aş vrea să vă spun un lucru. Unii gândesc: dar de ce să botez un copil care nu înţelege? Sperăm să crească, să înţeleagă şi să ceară el însuşi Botezul. Dar asta înseamnă a nu avea încredere în Duhul Sfânt, pentru că atunci când noi botezăm un copil, în acel copil intră Duhul Sfânt şi Duhul Sfânt face să crească în acel copil, de când este copil, virtuţi creştine care vor înflori după aceea. Mereu trebuie să se dea această oportunitate tuturor, tuturor copiilor, să aibă înlăuntrul lor pe Duhul Sfânt care să-i conducă în timpul vieţii. Nu uitaţi să-i botezaţi pe copii! Nimeni nu merită Botezul, care este mereu un dar gratuit pentru toţi, adulţi sau nou-născuţi. Dar aşa cum se întâmplă pentru o sămânţă plină viaţă, acest dar încolţeşte şi aduce rod într-un teren alimentat de credinţă. Promisiunile baptismale pe care le reînnoim în fiecare an în Veghea Pascală trebuie să fie reînsufleţite în fiecare zi pentru ca Botezul „să cristifice”: nu trebuie să ne fie frică de acest cuvânt; Botezul ne „cristifică”, cel care a primit Botezul şi trebuie „cristificat”, se aseamănă cu Cristos, se transformă în Cristos şi îl face cu adevărat un alt Cristos.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.