Categorii

Audienţă acordată membrilor „Korean Council of Religious Leaders” (2 septembrie 2017)

Dragi prieteni din Korean Council of Religious Leaders, vă spun bun-venit, fericit că vă întâlnesc. Aţi parcurs atâta drum pentru a ajunge la Roma şi a realiza pelerinajul vostru interreligios. Vă mulţumesc că aţi venit şi sunt recunoscător monseniorului Kim Hee-jong pentru că s-a gândit la acest moment şi pentru cuvintele sale respectuoase. Aşa cum am avut ocazia să spun la Seoul: „Viaţa este un drum, un drum lung, dar un drum care nu putem să-l parcurgem singuri. Trebuie să mergem cu fraţii în prezenţa lui Dumnezeu” (Întâlnirea cu liderii religioşi, 18 august 2014). Şi iată că astăzi se împlineşte aici o altă bucată de drum împreună!

Aşa cum ştiţi, mai ales de la Conciliul al II-lea din Vatican încoace, Biserica catolică nu încetează să meargă pe cărările, uneori grele, ale dialogului şi să promoveze îndeosebi dialogul cu adepţii altor religii. Şi astăzi Biserica „îndeamnă pe fiii săi ca, în mod prudent şi caritabil […] să recunoască, să păstreze şi să promoveze bunurile spirituale şi morale precum şi valorile socio-culturale aflate la aceştia” (Nostra aetate, 2). Dialogul interreligios, format din contacte, întâlniri şi colaborare, este astfel o misiune preţioasă şi plăcută lui Dumnezeu, o provocare îndreptată spre binele comun şi spre pace.

Dialogul de care avem nevoie nu poate decât să fie deschis şi respectuos în acelaşi timp; numai aşa va fi rodnic. Deschis, adică să fie cordial şi sincer, dus înainte de persoane care acceptă să meargă împreună cu stimă şi sinceritate. Respectuos, pentru că respectul reciproc este condiţia şi, în acelaşi timp, scopul dialogului interreligios: de fapt, respectând dreptul la viaţă, la integritatea fizică şi la libertăţile fundamentale, ca aceea a conştiinţei, a religiei, a gândirii şi a exprimării, se pun bazele pentru a construi pacea, pentru care fiecare dintre noi este chemat să se roage şi să acţioneze.

Lumea priveşte la noi, ne îndeamnă să colaborăm între noi şi cu toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă. Ne cere răspunsuri şi angajări împărtăşite cu privire la diferite teme: demnitatea sacră a persoanei, foamea şi sărăcia care încă mai chinuiesc prea multe populaţii, refuzarea violenţei, îndeosebi a celei comise profanând numele lui Dumnezeu şi desacralizând religiozitatea umană, corupţia care alimentează nedreptăţi, degradarea morală, criza familiei, a economiei, a ecologiei şi, nu în ultimul rând, a speranţei.

Aşadar avem în faţa noastră un drum foarte lung, de parcurs împreună cu umilinţă şi statornicie, fără a ridica glasul ci suflecându-ne mânecile, pentru a semăna speranţa unui viitor în care să-l ajutăm pe om să fie mai uman, un viitor în care să fie dată ascultare strigătului multora care resping războiul şi imploră armonie mai mare între persoane şi comunităţi, între popoare şi state. În acest sens, liderilor religioşi li se cere să deschidă, să favorizeze şi să însoţească procese de bine şi de reconciliere pentru toţi: suntem chemaţi să fim mesageri ai păcii, vestind şi întrupând un stil nonviolent, un stil de pace, cu cuvinte care se diferenţiază de narativa fricii şi cu gesturi care se opun retoricii urii.

Dragi prieteni, această întâlnire a noastră să ne întărească pe acest drum. A vă vedea aici pelerini mi-a readus în minte pelerinajul meu în frumoasa ţară Coreea, pentru care însă sunt atât de recunoscător lui Dumnezeu şi iubitului popor coreean, pentru care nu încetez să cer de la Dumnezeu darul păcii şi al reconcilierii fraterne. Amintirea prieteniei şi binelui primite unii de la alţii să ne dea forţa pentru a continua împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.