Categorii

Au învins prietenia şi dialogul. Şi Macron la celebrarea primei aniversări a asasinării părintelui Hamel

La 26 iulie în urmă cu un an era numai cinci persoane care asistau la liturghia de dimineaţă celebrată de părintele Jacques Hamel în mica biserică din Saint-Étienne-du-Rouvray. O liturghie întreruptă brutal de asasinarea părintelui bătrân (avea 86 de ani), lovit de mai multe ori de lama cuţitului unuia dintre cei doi terorişti care au năvălit înăuntru.

Exact după an erau în schimb peste 700 de persoane, între care preşedintele Republicii franceze, Emmanuel Macron, înăuntru şi în afara bisericii. împreună pentru a aduce omagiu părintelui Hamel, „un om între oameni, un preot între preoţi, fidel, simplu, obişnuit”, un preot „care n-a murit singur ci cu Isus”, aşa cum a spus arhiepiscopul de Rouen.

Fiecare moment al acestei zile de comemorare a fost simplu, obişnuit, corespunzător imaginii părintelui Hamel şi al Bisericii pe care o reprezenta. Şi totuşi au fost momente de mare emoţie şi de mare rezonanţă, considerată fiind acoperirea mediatică excepţională şi mai ales extraordinara atmosferă de pace şi de fraternitate care s-a trăit.

Omagiul adus părintelui Hamel a început cu liturghia prezidată în biserica din Saint-Étienne-du-Rouvray de arhiepiscopul de Rouen, Dominique Lebrun, la aceeaşi oră în care părintele Hamel a urcat la altar în ziua de 26 iulie 2016. Alături de arhiepiscop erau numeroşi preoţi, între care arhiepiscopul emerit de Rouen, Jean-Charles Descubes, parohul de Saint-Étienne-du-Rouvray, Auguste Moanda-Phuati, şi Paul Vigouroux, postulator al cauzei de beatificare a părintelui Hamel.

Statul era reprezentat la nivelele maxime: în afară de preşedintele Republicii, Emmanuel Macron, erau prezenţi primul ministru Edouard Philippe, ministrul de interne, Gérard Collomb, responsabilul raporturilor cu diferitele culte din ţară, preşedintele Consiliului constituţional Laurent Fabius, şi autorităţi locale, între care primarul de Saint-Étienne-du-Rouvray şi deputatul de Seine-Maritime. Şi reprezentanţi ai comunităţii musulmane locale şi naţionale au voit să participe la această celebrare. Între mulţii credincioşi, câteva rude ale părintelui Hamel şi surorile care au asistat la liturghia din 26 iulie 2016. În schimb, perechea de persoane bătrâne care au fost constrânse să filmeze uciderea n-au avut forţa să vină.

În spatele bisericii pline a fost pusă pe o simplă măsuţă şi alături de un buchet de flori cartea de aur pe care toţi au putut lăsa scris un gând, o rugăciune, un mesaj. Aproape de intrarea în edificiu, portretul părintelui Hamel, pictat de un musulman la puţine ore după dramă.

La începutul liturghiei, arhiepiscopul Lebrun s-a oprit în faţa lumânării pascale care a fost aruncată la pământ de unul dintre asasini în timpul atacului. Lumânarea a fost împodobită cu flori adunate din grădina părintelui Hamel. Apoi, procesiunea s-a oprit în acelaşi loc unde părintele Hamel a murit, în spatele altarului, la picioarele treptelor.

În omilie, arhiepiscopul de Rouen a subliniat că viaţa şi moartea părintelui Hamel, „vorbesc mult dincolo de ceea ce s-ar fi putut imagina. Inspiră, chiar strigă, se adresează fiecăruia dintre noi – a spus el – după propria viaţă, propriile întrebări sau convingeri”.

Viaţa şi moartea bătrânului preot, a continuat arhiepiscopul, au inspirat bărbaţi şi femei care caută noi drumuri, descoperind şi primind pe părintele Hamel, care era „un om între oameni, un preot între preoţi, fidel, simplu, obişnuit”. Şi viaţa şi moartea părintelui Hamel, a continuat el, vorbesc nu prin imaginile atroce ale asasinării sale, ci prin „discreţia, perseverenţa, fidelitatea, generozitatea sa, viaţa sa oferită, când, în inima noastră, întrevedem primele roade ale dramei: prietenia, înţelegerea, dialogul adică iubirea victorioasă, mult dincolo de ceea ce am fi putut imagina”.

Pentru că, a spus arhiepiscopul Lebrun, „părintele Hamel n-a murit singur. A murit cu Isus, puţin după ce a pronunţat cuvintele sale: «Acesta este trupul meu, acesta este sângele meu, dăruit pentru voi»”. Şi a încheiat dorind ca „euharistia noastră din această dimineaţă, ca aceea care este celebrată de orice preot cu un, cinci sau mii de credincioşi să poată aduce roadele atât de aşteptate de aproapele nostru, acest aproape care uneori se află departe”.

Printre mulţimea de credincioşi care urmăreau liturghia pe un ecran mare aşezat pe platoul din faţa bisericii, un domn venit cu fiul s-a destăinuit: „Nu suntem credincioşi ci simpli cetăţeni, însă tot suntem prezenţi pentru că această dramă  ne-a lovit, ne-a tulburat. Trăim lângă casa unuia dintre tinerii asasini, a cărui familie, persoane cumsecade, a fost foarte încercată”. Venit dintr-o altă parohie, un credincios a spus: „Iată rodnicia sângelui martirilor! Priviţi, acum un an, reau numai cinci la liturghia de la 9, astăzi biserica este plină”. Şi s-a îndepărtat spunând că se roagă de un an pentru tinerii care l-au ucis pe părintele Hamel.

Al doilea moment al acestei zile de omagiu adus bătrânului preot a fost inaugurarea, în piaţa din faţa bisericii, a unei lespede de piatră comemorative pentru pace şi fraternitate, ridicată de primăria din Saint-Étienne-du-Rouvray. Este vorba despre un monument în formă de disc, din oţel inoxidabil unde au fost imprimate chipul părintelui Jacques Hamel şi textul din primele articole ale Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. În timpul ceremoniei, luând cuvântul, arhiepiscopul de Rouen a afirmat că „atentatele, ieri, profanarea de morminte sau locuri de cult, astăzi, chiar dacă sunt comise de adolescenţi, sunt o umbră pentru toată societatea noastră care nu ştie unde va merge după moarte şi se crede liberă să facă tot ceea ce doreşte orice individ, inclusiv să scurteze viaţa sau să împiedice naşterea”. În numele părintelui Hamel, a lansat după aceea un apel „tuturor celor care încă ezită” chemându-i să abandoneze umbra urii, a dezbinării, a minciunilor, a egoismelor şi a războiului, pentru a porni la drum spre lumina iubirii, a unităţii, a adevărului, a fraternităţii şi a păcii.

Conform arhiepiscopului, „sângele părintelui Jacques Hamel este de aceeaşi compoziţie a sângelui lui Isus; strigă împreună cu toţi martirii, lansează un apel la fraternitate, fără excludere, aşa cum o demonstrează întâlnirea din această dimineaţă”.

Imediat după aceea, a luat cuvântul preşedintele Republicii: „În inima legilor noastre şi codurilor noastre făurite de istorie, există o parte asupra căreia nu se tratează, o parte pe care nu se pune mâna, o parte, vreau să îndrăznesc acest cuvânt, sacră. Această parte este viaţa celuilalt, dar este şi tot ceea ce ne face umani: iubirea, speranţa, dăruirea de sine, alipirea de cei dragi şi de rădăcini, aprecierea celorlalţi”. Părintele Hamel, a adăugat Macron, „întrupa toate acestea, în discreţie şi în respectarea scrupuloasă a funcţiei sale”. „Profanând persoana sa, profanând biserica sa, deci credinţa sa – a continuat şeful statului – asasinii săi au atentat la această legătură profundă care-i uneşte pe francezi, fie că sunt sau nu credincioşi, fie că sunt sau nu catolici. Şi această legătură ne-a apărut în toată forţa sa”. Pentru preşedintele Macron „chipul lui Jacques Hamel a devenit chipul celui care refuză această cultură de moarte şi acest terorism arogant”. La sfârşitul ceremoniei, rude şi prieteni ai părintelui Hamel au fost primiţi în prezbiter pentru o întâlnire cu Emmanuel Macron, care a durat trei sferturi de oră.

Ziua comemorativă o va încheia celebrarea vesperelor în bazilica „Notre Dame de Bonsecours”, la Rouen, urmată de un moment de reculegere la mormântul părintelui Hamel, devenit de un an ţintă de pelerinaj. Un mormânt simplu, în sectorul rezervat preoţilor şi călugărilor, la puţini metri de cel al poetului José María de Heredia.

De Charles de Pechpeyrou

(După L’Osservatore Romano, 27 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.