Categorii

Angelus (6.01.2017)

angelus-06012017Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Celebrăm astăzi Epifania Domnului, adică manifestarea lui Isus care străluceşte ca lumină pentru toate neamurile. Simbol al acestei lumini care străluceşte în lume şi vrea să lumineze viaţa fiecăruia este steaua, care i-a condus pe magi la Betleem. Ei, spune Evanghelia, au văzut „steaua răsărind” (Mt 2,2) şi au ales s-o urmeze: au ales să se lase conduşi de steaua lui Isus.

Şi în viaţa noastră există diferite stele, lumini care strălucesc şi orientează. Ne revine nouă să alegem pe care să le urmăm. De exemplu, există lumini intermitente, care pleacă şi vin, ca micile satisfacţii ale vieţii: chiar dacă sunt bune, nu sunt suficiente, pentru că durează puţin şi nu lasă pacea pe care o căutăm. Există apoi luminile orbitoare ale reflectoarelor, ale banilor şi succesului, care promit totul şi imediat: sunt seducătoare, dar cu forţa lor orbesc şi fac să se treacă de la visele de glorie la întunericul cel mai gros. În schimb magii invită să urmăm o lumină stabilă, o lumină gentilă, care nu apune, pentru că nu este din această lume: vine din cer şi străluceşte… unde? În inimă.

Această lumină adevărată este lumina Domnului, sau mai bine zis, este însuşi Domnul. El este lumina noastră: o lumină care nu orbeşte, ci însoţeşte şi dăruieşte o bucurie unică. Această lumină este pentru toţi şi cheamă pe fiecare: astfel putem să simţim ca adresată nouă invitaţia de astăzi a profetului Isaia: „Ridică-te, luminează-te” (60,1). Aşa spunea Isaia, profeţind această bucurie de astăzi Ierusalimului: „Ridică-te, luminează-te”. La începutul fiecărei zile putem primi această invitaţie: ridică-te, luminează-te, urmăreşte astăzi, printre multele stele căzătoare în lume, steaua luminoasă a lui Isus! Urmărind-o, vom avea bucuria, aşa cum li s-a întâmplat magilor, care „când au văzut steaua, au fost cuprinşi de bucurie foarte mare” (Mt 2,10); pentru că unde este Dumnezeu este bucurie. Cine l-a întâlnit pe Isus a experimentat miracolul luminii care sfâşie întunericul şi cunoaşte această lumină care luminează şi străluceşte. Aş vrea, cu mult respect, să-i invit pe toţi să nu le fie frică de această lumină şi să se deschidă Domnului. Mai ales aş vrea să spun celui care a pierdut forţa de a căuta, este obosit, celui care, depăşit de întunecimile vieţii, a stins dorinţa: ridică-te, curaj, lumina lui Isus ştie să învingă întunericul cel mai întunecos; ridică-te, curaj!

Şi cum se găseşte această lumină divină? Să urmăm exemplul magilor, pe care Evanghelia îi descrie mereu în mişcare. De fapt, cine vrea lumina, iese din sine şi caută: nu rămâne închis, stând să privească ce se întâmplă în jur, ci pune în joc propria viaţă; iese din sine. Viaţa creştină este un drum continuu, format din speranţă, format din căutare; un drum care, ca acela al magilor, continuă şi atunci când steaua dispare momentan din vedere. Pe acest drum există şi cursele care trebuie evitate: bârfele superficiale şi mondene, care frânează pasul; capriciile paralizante ale egoismului; găurile pesimismului, care prinde în capcană speranţa. Aceste obstacole i-au blocat pe cărturarii despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi. Ei ştiau unde era lumina, dar nu s-au mişcat. Când Irod îi întreabă: „Unde va trebui să se nască Mesia?” – „La Betleem!”. Ştiau unde, dar nu s-au mişcat. Cunoştinţa lor a fost zadarnică: ştiau atâtea lucruri, dar pentru nimic, totul în zadar. Nu e suficient a şti că Dumnezeu s-a născut, dacă nu se face împreună cu El Naşterea în inimă. Dumnezeu s-a născut, e adevărat, dar s-a născut în inima ta? S-a născut în inima mea? S-a născut în inima noastră? Şi astfel îl vom găsi precum magii, cu Maria, Iosif, în grajd.

Magii au făcut asta: după ce l-au găsit pe Prunc, „căzând la pământ, l-au adorat” (v. 11). Nu l-au privit numai, n-au spus numai o rugăciune de circumstanţă şi au plecat, nu, ci au adorat: a intrat într-o comuniune personală de iubire cu Isus. Apoi i-au dăruit aur, tămâie şi smirnă, adică bunurile lor cele mai preţioase. Să învăţăm de la magi să nu-i dedicăm lui Isus numai frânturi de timp şi vreun gând când şi când, altminteri nu vom avea lumina sa. Precum magii, să pornim la drum, să ne luminăm urmărind steaua lui Isus şi să-l adorăm pe Domnul cu toată fiinţa noastră.

_______________

După Angelus

Mâine comunităţile ecleziale din Orient care urmează calendarul iulian vor celebra Sfântul Crăciun. În spirit de fraternitate bucuroasă urez ca noua naştere a Domnului Isus să le umple de lumină şi de pace.

Ziua de Epifanie este Ziua Copilăriei Misionare. Îi încurajez pe toţi copiii şi adolescenţii care în atâtea părţi ale lumii se angajează să ducă Evanghelia şi să-i ajute pe cei de vârsta lor aflaţi în dificultate. Îi salut pe cei care astăzi au venit aici din Lazio, Abbruzzo şi Molise, şi mulţumesc Operei Pontificale a Copilăriei Misionare pentru această slujire educativă.

Salut participanţii la cortegiul istorico-folcloric, care în acest an este dedicat ţinuturilor din Umbria de sud şi care îşi propune să răspândească valorile de solidaritate şi fraternitate.

Salut grupurile venite din Malta, din California şi din Polonia; şi extind binecuvântarea mea la participanţii la marele Cortegiu al Regilor Magi care se desfăşoară la Varşovia cu atâtea familii şi atâţia copii.

Salut credincioşii din Ferrara, Correggio, Ruvo di Publia, Robecco sul Naviglio şi Cucciago; precum şi pe candidaţii la mir din Rosolina şi din Romano di Lombardia, ministranţii din dieceza de Asti, tinerii din Cologno al Serio şi prietenii şi voluntarii de la Fraterna Domus.

Magii îi oferă lui Isus darurile lor, dar în realitate Isus însuşi este adevăratul dar al lui Dumnezeu: de fapt, El este Dumnezeu care ni se dăruieşte nouă, în El noi vedem faţa milostivă a Tatălui care ne aşteaptă, ne primeşte, ne iartă mereu; faţa lui Dumnezeu care nu ne tratează niciodată după faptele noastre sau după păcatele noastre, ci numai după imensitatea milostivirii sale inepuizabile. Şi vorbind despre daruri, şi eu m-am gândit să vă ofer un mic dar… lipsesc cămilele, dar vă voi oferi darul. Broşura „Icoane de milostivire”. Darul lui Dumnezeu este Isus, milostivirea Tatălui; şi pentru aceasta, pentru a aminti acest dar al lui Dumnezeu, vă voi oferi acest dar care vă va fi distribuit de cei săraci, de cei fără adăpost şi de refugiaţi împreună cu mulţi voluntari şi călugări pe care-i salut cordial şi le mulţumesc din toată inima.

Vă urez un an de dreptate, de iertare, de seninătate dar mai ales un an de milostivire. Vă va ajuta citirea acestei cărţi: este de buzunar, puteţi s-o purtaţi cu voi.

Vă rog, nu uitaţi să-mi oferiţi şi voi darul rugăciunii voastre. Domnul să vă binecuvânteze. Sărbătoare frumoasă, poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.