Categorii

Angelus (5.11.2017)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (cf. Mt 23,1-12) este situată în ultimele zile ale vieţii lui Isus, la Ierusalim; zile încărcate de aşteptări precum şi de tensiuni. Pe de o parte Isus adresează critici severe cărturarilor şi fariseilor, pe de altă parte lasă consemne creştinilor din toate timpurile, deci şi nouă.

El spune mulţimii: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac!”. Asta înseamnă că ei au autoritatea de a învăţa ceea ce este conform Legii lui Dumnezeu. Totuşi, imediat după aceea, Isus adaugă: „dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac” (v. 2-3). Fraţi şi surori, un defect frecvent în cei care au o autoritate, fie autoritate civilă fie ecleziastică, este acela de a cere de la alţii lucruri, chiar juste, pe care însă ei nu le pun în practică personal. Trăiesc viaţă dublă. Spune Isus: „Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget” (v. 4). Această atitudine este o exercitare rea a autorităţii, care în schimb ar trebui să aibă prima sa forţă chiar din exemplul bun. Autoritatea se naşte din exemplul bun, pentru a-i ajuta pe alţii să practice ceea ce este just şi necesar, susţinându-i în încercările pe care le întâlnesc pe calea binelui. Autoritatea este un ajutor, dar dacă este exercitată rău, devine opresivă, nu lasă persoanele să crească şi creează un climat de neîncredere şi de ostilitate, şi duce şi la corupţie.

Isus denunţă deschis câteva comportamente negative ale cărturarilor şi ale unor farisei: „le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, saluturile din pieţe” (v. 6-7). Aceasta este ispita care corespunde mândriei umane şi care nu este mereu uşor de învins. Este atitudinea de a trăi numai prin aparenţă.

După aceea Isus dă consemne discipolilor săi: „Voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! […] Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (v. 8-11).

Noi, discipoli ai lui Isus, nu trebuie să căutăm titluri de onoare, de autoritate sau de supremaţie. Eu vă spun că pe mine personal mă îndurerează când văd persoane care psihologic trăiesc alergând în urma vanităţii decoraţiilor. Noi, discipoli ai lui Isus, nu trebuie să facem asta, pentru că între noi trebuie să fie o atitudine simplă şi fraternă. Toţi suntem fraţi şi nu trebuie în niciun mod să-i asuprim pe ceilalţi şi să-i privim de sus în jos. Nu. Toţi suntem fraţi. Dacă am primit calităţi de la Tatăl ceresc, trebuie să le punem în slujba fraţilor şi să nu profităm de ele pentru satisfacerea noastră şi pentru interesul personal. Nu trebuie să ne considerăm superiori altora; modestia este esenţială pentru o existenţă care vrea să fie conformă cu învăţătura lui Isus, care este blând şi smerit cu inima şi a venit nu pentru ca să fie slujit ci pentru ca să slujească.

Fecioara Maria, „umilă şi mai înaltă decât orice creatură” (Dante, Paradisul, XXXIII, 2), să ne ajute, cu mijlocirea sa maternă, să scăpăm de orgoliu şi de vanitate şi să fim blânzi şi docili faţă de iubirea care vine de la Dumnezeu, pentru slujirea fraţilor noştri şi pentru bucuria lor, care va fi şi a noastră.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Indore, India, a fost proclamată fericită Regina Maria Vattalil, călugăriţă din Congregaţia Surorilor Clarise Franciscane, ucisă pentru credinţa sa creştină în 1995. Sora Vattalil a dat mărturie lui Cristos în iubire şi în blândeţe şi se uneşte cu lunga ceată a martirilor din timpul nostru. Jertfa sa să fie sămânţă de credinţă şi de pace, în special în pământul indian. Era atât de bună. O numeau „sora zâmbetului”.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini, îndeosebi pe cei veniţi din Gomel din Bielorusia, pe membrii de la „Centro Académico Romano Fundación” din Madrid, pe credincioşii din Valencia, Murcia şi Torrente (Spania) şi pe călugăriţele Irmãs da Divina Providência, care sărbătoresc cei 175 de ani ai Institutului lor.

Salut corul de tineri „I Minipolifonici” din Trento – după aceea cântaţi un pic! –, corurile  din Candiana, Maser şi Bagnoli di Sopra; pe participanţii la Festivalul de muzică şi artă sacră, care provin din diferite ţări; pe credincioşii din Altamura, din Guidonia, din Lodi şi din parohia „Sfântul Luca” din Roma.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.