Categorii

Angelus (4.2.2018)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia din duminica aceasta continuă descrierea unei zile a lui Isus la Cafarnaum, o sâmbătă, sărbătoarea săptămânală pentru evrei (cf. Mc1,21-39). De data aceasta evanghelistul Marcu scoate în evidenţă raportul dintre activitatea taumaturgică a lui Isus şi trezirea credinţei în persoanele pe care le întâlneşte. De fapt, cu semnele de vindecare pe care le săvârşeşte pentru bolnavii de orice tip, Domnul vrea să trezească drept răspuns credinţa.

Ziua lui Isus la Cafarnaum începe cu vindecarea soacrei lui Petru şi se termină cu scena oamenilor din întreaga localitate care se îngrămădeşte în faţa casei în care El era găzduit, pentru a-i aduce toţi bolnavii. Mulţimea, marcată de suferinţe fizice şi de mizerii spirituale, constituie, ca să spunem aşa, „mediul vital” în care se realizează misiunea lui Isus, formată din cuvinte şi din gesturi care vindecă şi consolează. Isus n-a venit ca să aducă mântuirea într-un laborator; nu face predica din laborator, dezlipit de oameni: este în mijlocul mulţimii! În mijlocul poporului! Gândiţi-vă că cea mai mare parte a vieţii publice a lui Isus s-a petrecut pe stradă, printre oameni, pentru a predica Evanghelia, pentru a vindeca rănile fizice şi spirituale. Această mulţime, despre care vorbeşte Evanghelia de multe ori, este o umanitate brăzdată de suferinţe. Este o umanitate brăzdată de suferinţe, trude şi probleme: spre această sărmană umanitate este îndreptată acţiunea puternică, eliberatoare şi reînnoitoare a lui Isus. Astfel, în mijlocul mulţimii până seara târziu, se încheie sâmbăta aceea. Şi după aceea, ce face Isus?

Înainte de zorii zilei următoare, El iese fără să fie văzut pe poarta oraşului şi se retrage într-un loc izolat ca să se roage. Isus se roagă. În acest mod sustrage şi persoana sa şi misiunea sa de la o viziune triumfalistă, care răstălmăceşte sensul minunilor şi al puterii sale carismatice. De fapt, minunile sunt „semne”, care invită la răspunsul credinţei; semne care sunt însoţite mereu de cuvinte, care le luminează; şi împreună, semne şi cuvinte, provoacă credinţa şi convertirea prin forţa divină a harului lui Cristos.

Concluzia textului de astăzi (v. 35-39) arată că vestirea Împărăţiei lui Dumnezeu din partea lui Isus îşi are locul său cel mai propriu pe stradă. Discipolilor care-l căutau pentru a-l duce înapoi în oraş – discipolii au mers ca să-l găsească acolo unde El se ruga şi voiau să-l ducă înapoi în oraş – ce le răspunde Isus? „Să mergem în altă parte, prin cetăţile vecine, ca să predic şi acolo” (v. 38). Acesta a fost drumul Fiului lui Dumnezeu şi acesta va fi drumul discipolilor săi. Şi va trebui să fie drumul fiecărui creştin. Strada, ca loc al veştii bune a Evangheliei, pune misiunea Bisericii sub semnul „mersului”, al drumului, sub semnul „mişcării” şi niciodată al staticului.

Fecioara Maria să ne ajute să fim deschişi la glasul Duhului Sfânt, care determină Biserica să-şi stabilească tot mai mult cortul său în mijlocul oamenilor pentru a duce tuturor cuvântul vindecător al lui Isus, medic al sufletelor şi al trupurilor.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Vigevano, a fost proclamat fericit tânărul Teresio Olivelli, ucis pentru credinţa sa creştină în 1945, în lagărul din Hersbruck. El a dat mărturie lui Cristos în iubirea faţă de cei mai slabi şi se uneşte cu lunga ceată a martirilor din secolul trecut. Jertfa sa eroică să fie sămânţă de speranţă şi de fraternitate mai ales pentru tineri.

Astăzi, în Italia, se celebrează Ziua pentru Viaţă, care are ca temă „Evanghelia vieţii, bucurie pentru lume”. Mă asociez la mesajul episcopilor şi exprim aprecierea şi încurajarea mea pentru diferitele realităţi ecleziale care în atâtea moduri promovează şi susţin viaţa, îndeosebi Mişcarea pentru Viaţă, pe ai cărei exponenţi prezenţi aici, nu atât de numeroşi, îi salut. Şi asta mă îngrijorează; nu sunt mulţi aceia care luptă pentru viaţă într-o lume în care în fiecare zi se construiesc mai mult arme, în fiecare zi se fac mai multe legi împotriva vieţii, în fiecare zi înaintează cultura rebutului, de a-l rebuta pe cel care nu mai este de folos, pe cel care deranjează. Vă rog, să ne rugăm pentru ca poporul nostru să fie mai conştient de apărarea vieţii în acest moment de distrugere şi de rebutare a umanităţii.

Doresc să asigur apropierea mea de populaţiile din Madagascar, lovite recent de un ciclon puternic, care a provocat victime, evacuaţi şi daune uriaşe. Domnul să le întărească şi să le susţină.

Şi acum un anunţ. În faţa prelungirii situaţiilor de conflict în diferite părţi ale lumii, îi invit pe toţi credincioşii la o specială Zi de rugăciune şi post pentru pace la 23 februarie, vinerea din prima săptămână din Postul Mare. O vom oferi îndeosebi pentru populaţiile din Republica Democratică din Congo şi din Sud Sudan. Ca în alte ocazii asemănătoare, îi invit şi pe fraţii şi surorile necatolici şi necreştini să se asocieze la această iniţiativă în modalităţile pe care le vor considera oportune, dar toţi împreună.

Tatăl nostru ceresc îi ascultă mereu pe fiii săi care strigă către El în durere şi în angoasă, „vindecă pe cei cu inima zdrobită şi leagă rănile lor” (Ps 147,3). Adresez un apel din inimă pentru ca şi noi să ascultăm acest strigăt şi, fiecare în propria conştiinţă, în faţa lui Dumnezeu, ne întrebăm: „Ce anume pot face eu pentru pace?”. Cu siguranţă putem să ne rugăm; dar nu numai atât: fiecare poate să spună în mod concret „nu” violenţei atât cât depinde de el sau de ea. Pentru că victoriile obţinute cu violenţa sunt victorii false; în timp ce a lucra pentru pace face bine tuturor!

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini veniţi din Italia şi din diferite ţări. Salut grupul din dieceza de Cádiz şi Ceuta (Spania), pe studenţii din colegiul „Charles Péguy” din Paris, pe credincioşii din Sestri Levante, Empoli, Milano şi Palermo, şi reprezentanţa oraşului Agrigento, căreia îi exprim aprecierea pentru angajarea de primire şi integrare a migranţilor. Mulţumesc! Mulţumesc pentru ceea ce faceţi. Un salut cordial adresez voluntarilor şi colaboratorilor asociaţiei „Fraterna Domus” care lucrează de 50 de ani la Roma pentru primire şi solidaritate.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.