Categorii

Angelus (29.7.2018)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Sunteţi curajoşi cu acest soare în piaţă! Felicitări!

Evanghelia de astăzi (cf. In 6,1-15) prezintă relatarea înmulţirii pâinilor şi a peştilor. Văzând marea mulţime care l-a urmat pe lângă lacul Tiberiadei, Isus se adresează apostolului Filip şi întreabă: „De unde vom cumpăra pâine ca aceştia să mănânce?” (v. 5). De fapt, acei puţini dinari pe care Isus şi apostolii îi au nu ajung pentru a sătura mulţimea aceea. Şi iată că Andrei, un altul dintre cei doisprezece, conduce la Isus un copilaş care pune la dispoziţie tot ceea ce are: cinci pâini şi doi peşti; dar desigur – spune Andrei – sunt nimic pentru mulţimea aceea (cf. v. 9). Bun acest copilaş! Curajos. Şi el vedea mulţimea şi vedea cele cinci pâini ale sale. Spune: „Eu am asta: dacă foloseşte, sunt la dispoziţie”. Acest copilaş ne face să ne gândim… Acel curaj… Tinerii sunt aşa, au curaj. Trebuie să-i ajutăm să ducă înainte acest curaj. Şi totuşi Isus le porunceşte discipolilor să-i facă pe oameni să se aşeze, apoi ia acele pâini şi acei peştişori, mulţumeşte Tatălui şi le împarte (cf. v. 11) şi toţi pot să aibă hrană pe săturate. Toţi au mâncat ceea ce voiau.

Cu această pagină evanghelică, liturgia ne induce să nu ne abatem privirea de la acel Isus care duminica trecută, în Evanghelia lui Marcu, văzând „o mare mulţime, i s-a făcut milă” (6,34). Şi acel copilaş cu cele cinci pâini a înţeles această milă şi spune: „Sărmanii oameni! Eu am asta…”. Mila l-a făcut să ofere ceea ce avea. De fapt, astăzi Ioan ni-l arată din nou pe Isus atent la nevoile primare ale persoanelor. Episodul provine dintr-un fapt concret: oamenilor le este foame şi Isus îi implică pe discipolii săi pentru ca această foame să fie săturată. Acesta este faptul concret. Isus nu s-a limitat să dăruiască asta mulţimilor – a oferit Cuvântul său, mângâierea sa, mântuirea sa, în sfârşit viaţa sa – dar cu siguranţă a făcut şi asta: a avut grijă de hrana pentru trup. Şi noi, discipolii săi, nu putem să ne prefacem că nu vedem. Numai ascultând cele mai simple cereri ale oamenilor şi punându-ne alături de situaţiile lor existenţiale concrete vom putea să fim ascultaţi când se vorbeşte despre valori superioare.

Iubirea lui Dumnezeu faţă de omenirea înfometată de pâine, de libertate, de dreptate, de pace, şi mai ales de harul său divin, nu dispare niciodată. Isus continuă şi astăzi să sature, să se facă prezenţă vie şi mângâietoare, şi face asta prin intermediul nostru. De aceea, Evanghelia ne invită să fim disponibili şi activi, ca acel copilaş care îşi dă seama că are cinci pâini şi spune: „Eu dau asta, apoi tu vei vedea…”. În faţa strigătului de foame – orice fel de „foame” – al atâtor fraţi şi surori în orice parte a lumii, nu putem rămâne spectatori dezlipiţi şi liniştiţi. Vestirea lui Cristos, pâine a vieţii veşnice, cere o angajare generoasă de solidaritate pentru cei săraci, cei slabi, cei din urmă, cei lipsiţi de apărare. Această acţiune de proximitate şi de caritate este cea mai bună verificare a calităţii credinţei noastre, atât la nivel personal, cât şi la nivel comunitar.

Apoi, la sfârşitul relatării, Isus, când toţi au fost săturaţi, Isus le-a spus discipolilor să adune firimiturile rămase, pentru ca nimic să nu se piardă. Şi eu aş vrea să vă propune această frază a lui Isus: „Adunaţi bucăţile rămase, pentru ca să nu se piardă nimic” (v. 12). Mă gândesc la oamenii cărora le este foame şi la câtă mâncare rămasă aruncăm noi… Fiecare dintre noi să se gândească: mâncarea care rămâne la prânz, la cină, unde merge? Acasă la mine, ce fac cu mâncarea care rămâne? Se aruncă? Nu. Dacă tu ai această obişnuinţă, îţi dau un sfat: vorbeşte cu bunicii tăi care au trăit după război şi întreabă-i ce făceau cu mâncarea care rămânea. A nu arunca niciodată mâncarea rămasă. Se face din nou sau se dă celui care poate s-o mănânce, celui care are nevoie. A nu arunca niciodată mâncarea care rămâne. Acesta este un sfat precum şi o examinare a conştiinţei: ce se face acasă cu mâncarea care rămâne?

S-o rugăm pe Fecioara Maria, pentru ca în lume să prevaleze programele dedicate dezvoltării, alimentaţiei, solidarităţii, şi nu celor ale urii, armamentelor şi războiului.

După binecuvântare:

Şi nu uitaţi de două lucruri: o imagine, o icoană, şi o frază, o întrebare. Icoana tânărului curajos care dă puţinul pe care-l are pentru a sătura o mare mulţime. Să aveţi curaj, mereu. Şi fraza, care este o întrebare, o examinare a conştiinţei: ce se face acasă cu mâncarea care rămâne? Mulţumesc!

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Mâine este Ziua Mondială împotriva Traficului de Persoane, promovată de Naţiunile Unite. Această plagă reduce la sclavie mulţi bărbaţi, femei şi copii cu scopul exploatării de muncă şi sexuale, al comerţului de organe, al cerşetoriei şi al delincvenţei forţate. Şi aici, la Roma. Şi rutele migratoare sunt adesea utilizate de traficanţi şi exploatatori pentru a recruta noi victime ale traficului de persoane. Este responsabilitatea tuturor de a denunţa nedreptăţile şi de a contrasta cu fermitate acest delict ruşinos.

Salut acum toţi pelerinii care provin din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi credincioşii din Rio de Janeiro, Nova Friburgo, Viseu, Quixadá şi Fortaleza, din Brazilia.

Salut asociaţia „Prietenii sfintei Ioana Antida Thouret”; grupul scout din Padova şi din Betleem; tinerii din Cerese di Borgo Virgilio şi cei miruiţi din Tombelle.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.