Categorii

Angelus (28.8.2016)

Angelus-28082016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Episodul din Evanghelia de astăzi ni-l arată pe Isus în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, observând cum cei invitaţi la prânz se străduiesc să aleagă primele locuri. Este o scenă pe care am văzut-o de atâtea ori: a căuta locul cel mai bun chiar şi „dând din coate”. Văzând această scenă, el relatează două scurte parabole cu care oferă două indicaţii: una se referă la loc, cealaltă se referă la răsplată.

Prima asemănare este situată într-un ospăţ de nuntă. Isus spune: „Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai de seamă decât tine şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!»… Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc” (Lc 14,8-9). Cu această recomandare, Isus nu vrea să dea norme de comportament social, ci o lecţie despre valoarea umilinţei. Istoria învaţă că orgoliul, arivismul, vanitatea, ostentaţia sunt cauza multor rele. Şi Isus ne face să înţelegem necesitatea de a alege ultimul loc, adică de a căuta micimea şi ascunderea: umilinţa. Când ne punem în faţa lui Dumnezeu în această dimensiune de umilinţă, atunci Dumnezeu ne înalţă, se apleacă spre noi pentru a ne ridica spre El; „Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (v. 11).

Cuvintele lui Isus subliniază atitudini complet diferite şi opuse: atitudinea celui care îşi alege propriul loc şi atitudinea celui care îl lasă pe Dumnezeu să i-l încredinţeze şi aşteaptă de la El răsplata. Să nu uităm asta: Dumnezeu plăteşte mult mai mult decât oamenii! El ne dă un loc mult mai frumos decât acela pe care ni-l dau oamenii! Locul pe care ni-l dă Dumnezeu este aproape de inima şi răsplata sa este viaţa veşnică: „vei fi fericit – spune Isus – vei fi răsplătit la învierea celor drepţi!” (v. 14).

Este ceea ce e descris în a doua parabolă, în care Isus indică atitudinea de dezinteres care trebuie să caracterizeze ospitalitatea şi spune aşa: „Dimpotrivă, când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească” (v. 13-14). E vorba de a alege gratuitatea în locul calculului oportunist care încearcă să obţină o răsplată, care caută interesul şi care caută să se îmbogăţească şi mai mult. De fapt, cei săraci, cei simpli, cei care nu contează, nu vor putea niciodată să răsplătească o invitaţie la masă. Astfel Isus demonstrează preferinţa sa faţă de cei săraci şi cei excluşi, care sunt privilegiaţii Împărăţiei lui Dumnezeu, şi lansează mesajul fundamental al Evangheliei care este acela de a-l sluji pe aproapele din iubire faţă de Dumnezeu. Astăzi, Isus se face glas al celui care nu are glas şi adresează fiecăruia dintre noi un apel din inimă de a ne deschide inima şi de a ne însuşi suferinţele şi neliniştile săracilor, ale celor înfometaţi, ale celor marginalizaţi, ale refugiaţilor, ale celor înfrânţi de viaţă, ale celor care sunt rebutaţi de societate şi de prepotenţa celor mai puternici. Şi aceşti rebutaţi reprezintă în realitate cea mai mare majoritate a populaţiei.

În acest moment, mă gândesc cu recunoştinţă la mesele unde atâţia voluntari oferă slujirea lor, dând de mâncare persoanelor singure, necăjite, fără loc de muncă sau fără locuinţă fixă. Aceste mese şi alte fapte de milostenie – cum ar fi vizitarea celor bolnavi, a celor închişi… – sunt săli de antrenament ale carităţii care răspândesc cultura gratuităţii, pentru că aceia care lucrează acolo sunt mişcaţi de iubirea lui Dumnezeu şi luminaţi de înţelepciunea Evangheliei. Astfel slujirea faţă de fraţi devine mărturie de iubire, care face credibilă şi vizibilă iubirea lui Cristos.

Să cerem Fecioarei Maria să ne conducă în fiecare zi pe calea umilinţei, ea care a fost umilă toată viaţa, şi să ne facă să fim capabili de gesturi gratuite de primire şi de solidaritate faţă de cei marginalizaţi, pentru a deveni vrednici de răsplata divină.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Doresc să reînnoiesc apropierea mea spirituală de locuitorii din Lazio, din Marche şi din Umbria, loviţi dur de cutremur în aceste zile. Mă gândesc îndeosebi la oamenii din Amatrice, Accumoli, Arquata şi Pescara del Tronto, Norcia. Încă o dată le spun acelor dragi populaţii că Biserica împărtăşeşte suferinţa lor şi preocupările lor. Să ne rugăm pentru cei răposaţi şi pentru supravieţuitori. Grija cu care autorităţile, forţele de ordine, protecţia civilă şi voluntarii acţionează, demonstrează cât este de importantă solidaritatea pentru a depăşi încercări aşa de dureroase. Iubiţi fraţi şi surori, imediat ce va posibil sper să vin şi eu să vă întâlnesc, pentru a vă duce personal mângâierea credinţei, îmbrăţişarea de tată şi frate şi sprijinul speranţei creştine. Să ne rugăm pentru aceşti fraţi şi surori toţi împreună:

Bucură-te Marie…

Ieri la Santiago del Estero, în Argentina, a fost proclamată fericită sora Maria Antonia de San José; poporul o numeşte Mama Antula. Mărturia sa creştină exemplară, în special apostolatul său în promovarea exerciţiilor spirituale, să poată trezi dorinţa de a adera tot mai mult la Cristos şi la Evanghelie.

Joia viitoare, 1 septembrie, vom celebra Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, împreună cu fraţii ortodocşi şi cu alte Biserici: va fi o ocazie pentru a întări angajarea comună în salvgardarea vieţii, respectând mediul şi natura.

Salut acum toţi pelerinii care provin din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi ministranţii din Kleinraming (Austria); los Marinos de la Nave Escuela „Fragata Libertad” – am spus în spaniolă pentru că ţara atrage!; pe credincioşii din Gonzaga, Spirano, Brembo, Cordenons şi Daverio; pe tinerii din Venaria, Val Liona, Angarano, Moncalieri şi Tombelle.

Urez tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.