Categorii

Angelus (27.08.2017)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia din această (Mt 16,13-20) ne prezintă un pasaj-cheie în drumul lui Isus cu discipolii săi: momentul în care El vrea să verifice la ce punct este credinţa lor în El. Mai întâi vrea să ştie ce anume cred despre El oamenii; şi oamenii cred că Isus este un profet, lucru care este adevărat, dar nu percepe centrul Persoanei sale, nu percepe centrul misiunii sale. Apoi, le pune discipolilor întrebarea care îi stă mai mult la inimă, adică îi întreabă direct: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” (v. 15). Şi cu acel „dar” Isus îi dezlipeşte clar pe apostoli de ceilalţi, ca şi cum ar spune: dar voi, care sunteţi cu mine în fiecare zi şi mă cunoaşteţi de aproape, ce aţi perceput mai mult? Învăţătorul aşteaptă de la ai săi un înalt şi alt răspuns faţă de cele ale opiniei publice. Şi, de fapt, chiar un astfel de răspuns iese din inima lui Simon numit Petru: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu” (v. 16). Simon Petru ajunge să aibă pe buze cuvinte mai mari decât el, cuvinte care nu vin din capacităţile sale naturale. Probabil că el nu făcuse şcoala elementară şi este capabil să spună aceste cuvinte, mai puternice decât el! Dar sunt inspirate de Tatăl ceresc (cf. v. 17), care îi revelează celui dintâi dintre cei doisprezece adevărata identitate a lui Isus: El este Mesia, Fiul trimis de Dumnezeu pentru a mântui omenirea. Şi din acest răspuns Isus înţelege că, graţie credinţei dăruite de Tatăl, există un fundament solid pe care poate construi comunitatea sa, Biserica sa. De aceea îi spune lui Simon: „Tu, Simon, eşti Petru – adică piatră, stâncă – şi pe această piatră voi zidi Biserica mea” (v. 18).

Şi cu noi, astăzi, Isus vrea să continue să zidească Biserica sa, această casă cu temelii solide dar unde nu lipsesc crăpături şi care are nevoie încontinuu să fie reparată. Mereu. Biserica are nevoie mereu să fie reformată, reparată. Noi desigur nu ne simţim nişte stânci, ci numai nişte pietre mici. Totuşi, nicio piatră mică nu este inutilă, dimpotrivă, în mâinile lui Isus cea mai mică piatră devine preţioasă, pentru că El o adună, o priveşte cu mare duioşie, o lucrează cu Duhul său şi o pune în locul potrivit, pe care El din totdeauna l-a gândit şi unde poate să fie mai utilă pentru întreaga construcţie. Fiecare dintre noi este o piatră mică, dar în mâinile lui Isus participă la construirea Bisericii. Şi noi toţi, oricât de mici, suntem făcuţi „pietre vii”, pentru că atunci când Isus ia în mână piatra sa, şi-o însuşeşte, o face vie, plină de viaţă, plină de viaţă de Duhul Sfânt, plină de viaţă de iubirea sa, şi astfel avem un loc şi o misiune în Biserică: ea este comunitate de viaţă, făcută din foarte multe pietre, toate diferite, care formează un unic edificiu în semnul fraternităţii şi al comuniunii.

În afară de asta, Evanghelia de astăzi ne aminteşte că Isus a voit pentru Biserica sa şi un centru vizibil de comuniune în Petru – şi el, nu este o piatră mare, este o piatră mică, dar luată de Isus devine centru de comuniune – în Petru şi în cei care aveau să-i succeadă în aceeaşi responsabilitate primaţială, care încă de la începuturi au fost identificaţi în episcopii de Roma, oraşul unde Petru şi Paul au adus mărturia sângelui.

Să ne încredinţăm Mariei, Regina apostolilor, Maica Bisericii. Ea era în cenacol, alături de Petru, când Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor şi i-a determinat să iasă, să vestească tuturor că Isus este Domnul. Astăzi Mama noastră să ne susţină şi să ne însoţească prin mijlocirea sa, pentru ca să realizăm pe deplin acea unitate şi acea comuniune pentru care Cristos şi apostolii s-au rugat şi şi-au dat viaţa.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

În zilele trecute, mari inundaţii au lovit Bangladeshul, Nepalul şi India. Exprim apropierea mea de populaţii şi mă rog pentru victime şi pentru cei care suferă din cauza acestei calamităţi.

Au sosit veşti triste despre persecutarea minorităţii religioase a fraţilor noştri rohingya. Aş vrea să exprim toată apropierea mea de ei; şi noi toţi să-i cerem Domnului să-i salveze şi să ridice bărbaţi şi femei de bunăvoinţă în ajutorul lor, ca să le dea lor drepturi depline. Să ne rugăm şi pentru fraţii rohingya.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din Italia şi din diferite ţări: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile.

Îndeosebi salut membrii din Ordinul Terţiar Carmelitan; tinerii din Tombelle, dieceza de Padova… – dar sunteţi gălăgioşi, voi! – care de puţin timp au primit Mirul; şi grupul din Lodivecchio: aceştia sunt buni pentru că au parcurs pe jos, în formă de pelerinaj, ultima parte din Via Francigena. Să fiţi aşa de buni în viaţa voastră!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.