Categorii

Angelus (22.10.2017)

Iubiți frați și surori,

Evanghelia din această duminică (Mt 22,15-21) ne prezintă o nouă întâlnire faţă în faţă între Isus şi opozanţii săi. Tema tratată este aceea a tributului dat Cezarului: o chestiune „spinoasă”, dacă este permis sau nu a plăti taxă împăratului din Roma, căruia îi era supusă Palestina în timpul lui Isus. Poziţiile erau diferite. De aceea, întrebarea adresată lui de farisei: „este permis sau nu a da tribut Cezarului?” (v. 17) constituie o capcană pentru Învăţătorul. De fapt, în funcţie de cum ar fi răspuns, ar fi fost acuzabil că este ori pro ori contra Romei.

Însă Isus, şi în acest caz, răspunde cu calm şi profită de întrebarea răutăcioasă pentru a da o învăţătură importantă, ridicându-se deasupra polemicii şi a grupărilor opuse. Le spune fariseilor: „Arătaţi-mi moneda tributului”. Ei îi prezintă un dinar şi Isus, observând moneda, întreabă: „A cui este această imagine şi inscripţia?”. Fariseii nu pot decât să răspundă: „Ale Cezarului”. Atunci Isus conclude: „Daţi-i, aşadar Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” (cf. v. 19-21). Pe de o parte, intimând să se restituie împăratului ceea ce îi aparţine, Isus declară că a plăti taxa nu este un act de idolatrie, ci un act datorat autorităţii pământeşti; pe de altă parte – şi aici Isus dă „lovitura de graţie” – amintind de primatul lui Dumnezeu, cere să i se dea ceea ce îi revine ca Stăpân al vieţii omului şi al istoriei.

Referinţa la imaginea lui Cezar, imprimată pe monedă, spune că este corect să se simtă cu titlu deplin – cu drepturi şi obligaţii – cetăţeni ai statului; dar în mod simbolic ne face să ne gândim la cealaltă imagine care este imprimată în orice om: imaginea lui Dumnezeu. El este Stăpânul a toate, iar noi, care am fost creaţi „după chipul său” aparţinem înainte de toate Lui. Isus scoate, din întrebarea pusă Lui de farisei, o întrebare mai radicală şi vitală pentru fiecare dintre noi, o întrebare pe care noi trebuie să ne-o punem: cui aparţin eu? Familiei, oraşului, prietenilor, şcolii, locului de muncă, politicii, statului? Da, desigur. Dar înainte de toate – ne aminteşte Isus îi aparţii lui Dumnezeu. Aceasta este apartenenţa fundamentală. El este cel care ţi-a dat tot ceea ce eşti şi ceea ce ai. Aşadar viaţa noastră, zi de zi, putem şi trebuie s-o trăim în re-cunoaşterea acestei apartenenţe a noastre fundamentale şi în re-cunoaşterea inimii faţă de Tatăl nostru, care îl creează pe fiecare dintre noi singular, irepetabil, dar întotdeauna după imaginea Fiului său iubit, Isus. Este un mister minunat.

Creştinul este chemat să se angajeze concret în realităţile umane şi sociale fără a-l contrapune pe „Dumnezeu” şi „Cezarul”; a-l contrapune pe Dumnezeu şi Cezarul ar fi o atitudine fundamentalistă. Creştinul este chemat să se angajeze concret în realităţile pământeşti, dar iluminându-le cu lumina care vine de la Dumnezeu. Încredinţarea prioritară lui Dumnezeu şi speranţa în El nu comportă o fugă de realitate, ci dimpotrivă un a da în mod activ lui Dumnezeu ceea ce îi aparţine. Pentru aceasta credinciosul priveşte la realitatea viitoare, aceea a lui Dumnezeu, pentru a trăi viaţa pământească în plinătate, şi să răspundă cu curaj la provocările sale.

Fecioara Maria să ne ajute să trăim mereu în conformitate cu imaginea lui Dumnezeu pe care o purtăm în noi, înăuntru, dând şi contribuţia noastră la construirea cetăţii pământeşti.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Barcelona, au fost beatificaţi Matteo Casals, Teofilo Casajús, Fernando Saperas şi 106 însoţitori martiri, apartenenţi la Congregaţia călugărească a claretienilor şi ucişi din ură faţă de credinţă în timpul războiului civil spaniol. Exemplul lor eroic şi mijlocirea lor să-i susţină pe creştinii care şi în zilele noastre – şi atâţia –, în diferite părţi ale lumii, îndură discriminări şi persecuţii.

Astăzi se celebrează Ziua Misionară Mondială, cu tema „Misiunea în inima Bisericii”. Îi îndemn pe toţi să trăiască bucuria misiunii mărturisind Evanghelia în locurile în care fiecare trăieşte şi acţionează. În acelaşi timp, suntem chemaţi să susţinem cu afectul, ajutorul concret şi rugăciunea pe misionarii plecaţi pentru a-l vesti pe Cristos celor care încă nu-l cunosc. Amintesc şi că este intenţia mea să promovez o Lună Misionară Extraordinară în octombrie 2019, cu scopul de a alimenta ardoarea activităţii evanghelizatoare a Bisericii ad gentes. În ziua în care este comemorarea liturgică a sfântului Ioan Paul al II-lea, papă misionar, încredinţăm mijlocirii sale misiunea Bisericii în lume.

Vă cer să vă uniţi cu rugăciunea mea pentru pacea în lume. În aceste zile urmăresc cu atenţie deosebită Kenya, pe care am vizitat-o în 2015, şi pentru care mă rog pentru ca toată ţara să ştie să înfrunte dificultăţile actuale într-un climat de dialog constructiv, având la inimă căutarea binelui comun.

Şi acum vă salut pe voi toţi, pelerini care provin din Italia şi din diferite ţări. În mod deosebit, pe credincioşii din Luxemburg şi pe cei din Ibiza, Mişcarea Familia Inimii Neprihănite a Mariei din Brazilia, pe Surorile Preasfintei Mame Îndurerate. Salut şi binecuvântez cu afect comunitatea peruană din Roma, adunată aici cu imaginea sacră a lui Señor de los Milagros.

Salut grupurile de credincioşi din atâtea parohii italiene şi îi încurajez să continue cu bucurie drumul lor de credinţă.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.