Categorii

Angelus (20.08.2017)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (Mt 15,21-28) ne prezintă un deosebit exemplu de credinţă în întâlnirea lui Isus cu o femeie canaaneană, o străină faţă de iudei. Scena se desfăşoară în timp ce El este în drum spre cetăţile Tir şi Sinod, în nord-vestul Galileii: aici femeia îl imploră pe Isus să-i vindece fiica sa care – spune Evanghelia – „este chinuită cumplit de diavol” (v. 22). Domnul, într-un prim moment, pare că nu ascultă acest strigăt de durere, aşa încât provoacă intervenţia discipolilor care mijlocesc pentru ea. Aparenta distanţare a lui Isus n-o descurajează pe această mamă, care insistă în invocaţia sa.

Forţa interioară a acestei femei, care permite depăşirea oricărui obstacol, trebuie căutată în iubirea sa maternă şi în încrederea că Isus poate să asculte cererea sa. Şi asta mă face să mă gândesc la forţa femeilor. Cu tăria lor sunt capabile să obţină lucruri mari. Noi am cunoscut multe din acestea! Putem spune că iubirea este cea care mişcă credinţa şi credinţa, la rândul ei, devine răsplata iubirii. Iubirea mistuitoare faţă de propria fiică o induce „să strige: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David!” (v. 22). Şi credinţa perseverentă în Isus îi permite să nu se descurajeze nici măcar în faţa refuzului său iniţial: astfel femeia „s-a prosternat în faţa lui şi i-a spus: «Doamne, ajută-mă!»” (v. 25).

La sfârşit, în faţa unei aşa perseverenţe, Isus este încântat, aproape uimit, de credinţa unei femei păgâne. De aceea, este de acord spunând: „O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” (v. 28). Această femeie umilă este indicată de Isus ca exemplu de credinţă de neclintit. Insistenţa sa în a invoca intervenţia lui Cristos este pentru noi stimulent să nu ne descurajăm, să nu disperăm când suntem oprimaţi de încercările dure ale vieţii. Domnul nu se întoarce în partea cealaltă în faţa necesităţilor noastre şi, dacă uneori pare insensibil faţă de cererile de ajutor, este pentru a pune la încercare şi a întări credinţa noastră. Noi trebuie să continuăm să strigăm ca această femeie: „Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă!”. Astfel, cu perseverenţă şi curaj. Şi acesta este curajul de care avem nevoie în rugăciune.

Acest episod evanghelic ne ajută să înţelegem că toţi avem nevoie să creştem în credinţă şi să întărim încrederea noastră în Isus. El ne poate ajuta să regăsim calea, atunci când am pierdut busola drumului nostru; când drumul nu apare mai lin ci aspru şi greu; când este obositor să fim fideli faţă de angajamentele noastre. Este important să alimentăm în fiecare zi credinţa noastră, cu ascultarea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu, cu celebrarea sacramentelor, cu rugăciunea personală ca „strigăt” către El – „Doamne, ajută-mă!” – şi cu atitudini concrete de caritate faţă de aproapele.

Să ne încredinţăm Duhului Sfânt pentru ca El să ne ajute să perseverăm în credinţă. Duhul revarsă curaj în inima credincioşilor; dă vieţii noastre şi mărturiei noastre creştine forţa convingerii şi a persuasiunii; ne încurajează să învingem necredinţa faţă de Dumnezeu şi indiferenţa faţă de fraţi.

Fecioara Maria să ne facă tot mai conştienţi de nevoia noastră de Domnul şi de Duhul său; să ne dobândească o credinţă puternică, plină de iubire, şi o iubire care ştie să devină implorare, implorare curajoasă către Dumnezeu.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

În inimile noastre purtăm durerea datorită actelor teroriste care, în aceste ultime zile, au cauzat numeroase victime, în Burkina Faso, în Spania şi în Finlanda. Să ne rugăm pentru toţi răposaţii, pentru cei răniţi şi pentru rudele lor; şi să-l implorăm pe Domnul, Dumnezeu milostivirii şi al păcii, să elibereze lumea de această violenţă inumană. Să ne rugăm împreună în tăcere şi, după aceea, s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria.

[Bucură-te Marie…]

Adresez un salut cordial vouă, dragi pelerini italieni şi din diferite ţări. Îndeosebi, salut membrii asociaţiei franceze „Roulons pour l’Espoir”, veniţi cu bicicleta de la Besançon; pe noii seminarişti cu superiorii de la North American College din Roma; pe ministranţii din Rivoltella (Brescia) şi pe tinerii şi tinerele din Zevio (Verona).

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.