Categorii

Angelus (17.09.2017)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Textul evanghelic din această duminică (cf. Mt 18,21-35) ne oferă o învăţătură despre iertare, care nu neagă ofensa îndurată ci recunoaşte că fiinţa umană, creată după imaginea lui Dumnezeu, este mereu mai mare decât răul pe care-l comite. Sfântul Petru îl întreabă pe Isus: „De câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” (v. 21). Lui Petru i se pare deja maximul să ierte de şapte ori una şi aceeaşi persoană; şi probabil că şi nouă ni se pare deja mult să facem asta de două ori. Însă Isus răspunde: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte” (v. 22), adică întotdeauna: tu trebuie să ierţi mereu. Şi confirmă asta relatând parabola regelui milostiv şi a slujitorului nemilos, în care arată incoerenţa celui care mai înainte a fost iertat şi după aceea refuză să ierte.

Regele din parabolă este un om generos care, cuprins de compasiune, iartă o datorie enormă – „zece mii de talanţi”: enorm – unui slujitor care-l imploră. Însă acelaşi servitor, imediat ce întâlneşte un alt servitor ca şi el care-i datora o sută de dinari – adică mult mai puţin – se comportă în mod nemilos, aruncându-l în închisoare. Atitudinea incoerentă a acestui servitor este şi a noastră atunci când refuzăm iertarea fraţilor noştri. În timp ce regele din parabolă este imaginea lui Dumnezeu care ne iubeşte cu o iubire aşa de bogată în milostivire încât ne primeşte şi ne iubeşte şi ne iartă încontinuu.

Încă de la Botezul nostru Dumnezeu ne-a iertat, ştergându-ne o datorie insolvabilă: păcatul strămoşesc. Însă, aceea este prima dat. După aceea, cu o milostivire fără limite, El ne iartă toate păcatele imediat ce arătăm chiar şi numai un mic semn de căinţă. Aşa este Dumnezeu: milostiv. Când suntem tentaţi să închidem inima noastră în faţa celui care ne-a ofensat şi ne cere iertare, să ne amintim de cuvintele Tatălui ceresc adresate servitorului nemilos: „Eu ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?” (v. 32-33). Oricine a experimentat bucuria, pacea şi libertatea interioară care vine din faptul de a fi iertat poate să se deschidă la posibilitatea de a ierta la rândul său.

În rugăciunea Tatăl nostru Isus a voit să insereze aceeaşi învăţătură din această parabolă. A pus în relaţie directă iertarea pe care o cerem de la Dumnezeu cu iertarea pe care trebuie s-o acordăm fraţilor noştri: „Ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Mt 6,12). Iertarea lui Dumnezeu este semnul iubirii sale îmbelşugate faţă de fiecare dintre noi; este iubirea care ne lasă liberi să ne îndepărtăm, ca fiul risipitor, dar care aşteaptă în fiecare zi întoarcerea noastră; este iubirea întreprinzătoare a păstorului faţă de oaia pierdută; este duioşia care primeşte pe fiecare păcătos care bate la uşa sa. Tatăl ceresc – Tatăl nostru – este plin, este plin de iubire şi vrea să ne-o ofere, dar nu poate face asta dacă închidem inima noastră la iubirea faţă de alţii.

Fecioara Maria să ne ajute să fim tot mai conştienţi de gratuitatea şi de măreţia iertării primite de la Dumnezeu, pentru a deveni milostivi ca El, Tată bun, încet la mânie şi mare în iubire.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini care proveniţi din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţii.

Salut credincioşii din La Plata (Argentina), pe oficialii de la Şcoala Militară din Columbia şi catehetele din Rho.

Salut participanţii la cursa de alergare Via Pacis, care a atins locuri de cult ale diferitelor confesiuni religioase prezente la Roma. Doresc ca această iniţiativă culturală şi sportivă să poată favoriza dialogul, convieţuirea şi pacea.

Salut numeroşii tineri veniţi de la Loreto, însoţiţi de fraţii capucini, care au început astăzi o zi de reflecţie şi meditaţie: voi ne aduceţi „parfumul” sanctuarului Sfintei Case, mulţumesc! Salut şi voluntarii Pro Loco şi mergătorii care încep astăzi ştafeta pentru Assisi. Drum bun!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.