Categorii

Angelus (13.08.2017)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi pagina din Evanghelie (Mt 14,22-33) descrie episodul lui Isus care, după ce s-a rugat toată noaptea pe malul lacului Galileii, se îndreaptă spre barca discipolilor săi, mergând pe apă. Barca se află în mijlocul lacului, blocată de un puternic vânt contrar. Când îl văd pe Isus venind mergând pe apă, discipolii îl confundă cu o fantomă şi se înfricoşează. Dar El îi asigură: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” (v. 27). Petru, cu avântul său tipic, îi spune: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!”; şi Isus îl cheamă: „Vino!” (v. 28-29). Petru coboară din barcă şi începe să meargă pe apă spre Isus; dar din cauza vântului se agită şi începe să se scufunde. Atunci strigă: „Doamne, salvează-mă!”, şi Isus îi întinde mâna şi-l prinde (v. 30-31).

Această relatare din Evanghelie conţine un bogat simbolism şi ne face să reflectăm asupra credinţei noastre, fie ca indivizi, fie ca o comunitate eclezială, şi credinţa noastră a tuturor care suntem aici, astăzi, în piaţă. Comunitatea, această comunitate eclezială, are credinţă? Cum este credinţa în fiecare dintre noi şi credinţa comunităţii noastre? Barca este viaţa fiecăruia dintre noi dar este şi viaţa Bisericii; vântul potrivnic reprezintă dificultăţile şi încercările. Invocaţia lui Petru: „Doamne, porunceşte-mi să vin spre tine!” şi strigătul său: „Doamne, salvează-mă!” se aseamănă mult cu dorinţa noastră de a simţi apropierea Domnului, dar şi frica şi angoasa care însoţesc momentele cele mai dure din viaţa noastră şi a comunităţilor noastre, marcată de fragilităţi interne şi de dificultăţi externe.

Lui Petru, în acel moment, nu i-a fost suficient cuvântul sigur al lui Isus, care era ca o funie întinsă de care să se prindă pentru a înfrunta apele ostile şi turbulente. Este ceea ce ni se poate întâmpla şi nouă. Când nu se prind de cuvântul Domnului, pentru a avea mai multă siguranţă se consultă horoscopuri şi ghicitori, se începe să se meargă la fund. Asta înseamnă că nu este atât de puternică credinţa. Evanghelia de astăzi ne aminteşte că credinţa în Domnul şi în cuvântul său nu ne deschide un drum unde totul este uşor şi liniştit; nu ne scapă de furtunile vieţii. Credinţa ne dă siguranţa unei Prezenţe, prezenţa lui Isus care ne determină să depăşim furtunile existenţiale, certitudinea unei mâini care ne prinde pentru a ne ajuta să înfruntăm dificultăţile, indicându-ne drumul şi atunci când este întuneric. Aşadar, credinţa nu este o subterfugiu de la problemele vieţii, ci susţine pe drum şi îi dă un sens.

Acest episod este o imagine minunată a realităţii Bisericii din toate timpurile: o barcă ce, de-a lungul traversării, trebuie să înfrunte şi vânturi potrivnice şi furtuni, care ameninţă s-o distrugă. Ceea ce o salvează nu sunt curajul şi calităţile oamenilor săi: garanţia împotriva naufragiului este credinţa în Cristos şi în cuvântul său. Aceasta este garanţia: credinţa în Isus şi în cuvântul său. În această barcă suntem în siguranţă, în pofida mizeriilor şi slăbiciunilor noastre, mai ales când ne punem în genunchi şi îl adorăm pe Domnul, ca discipolii care, la sfârşit, „l-au adorat spunând: «Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu!»” (v. 33). Ce frumos este a-i spune lui Isus acest cuvânt: „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”. Spunem împreună, cu toţii? „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”.

Fecioara Maria să ne ajute să rămânem tari în credinţă pentru a rezista în faţa furtunilor vieţii, să rămânem în barca Bisericii fugind de ispita de a ne urca în navele fascinante dar nesigure ale ideologiilor, modelor şi sloganurilor.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini prezenţi: familii, parohii, asociaţii şi pe fiecare credincios.

Şi astăzi am bucuria de a saluta câteva grupuri de tineri: scoutiştii din Treviso şi Vicenza, participanţii la întâlnirea naţională a Tineretului Franciscan. În afară de asta salut Surorile Mariei Preasfinte Îndurerate din Napoli şi grupul de pelerini care au parcurs pe jos Via Francigena de la Siena la Roma.

Urez tuturor o duminică frumoasă şi poftă bună. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. La revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.