Categorii

Angelus (02.07.2017)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Liturgia de astăzi ne prezintă ultimele afirmaţii din discursul misionar din capitolul 10 al Evangheliei lui Matei (cf. 10,37-42), cu care Isus îi instruieşte pe cei doisprezece apostoli în momentul în care pentru prima dată îi trimite în misiune în satele din Galileea şi din Iudeea. În această parte finală Isus subliniază două aspecte esenţiale pentru viaţa discipolului misionar: primul, că legătura cu Isus este mai puternică decât oricare altă legătură; al doilea, că misionarul nu se poară pe sine însuşi, ci pe Isus, şi prin El iubirea Tatălui ceresc. Aceste două aspecte sunt legate, deoarece cu cât Isus este mai mult în centrul inimii şi vieţii discipolului, cu atât acest discipol este „transparent” faţă de prezenţa sa. Merg împreună, amândoi.

„Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine…” (v. 37), spune Isus. Afectul unui tată, duioşia unei mame, prietenia dulce dintre fraţi şi surori, toate acestea, deşi sunt foarte bune şi legitime, nu pot fi puse înainte de Cristos. Nu pentru că El ne vrea fără inimă şi lipsiţi de recunoştinţă, ba chiar, dimpotrivă, deoarece condiţia discipolului cere un raport prioritar cu învăţătorul. Orice discipol, fie un laic, o laică, un preot, un episcop: raportul prioritar. Probabil că prima întrebare pe care trebuie s-o punem unui creştin este: „Dar tu te întâlneşti cu Isus? Tu îl rogi pe Isus?”. Raportul. Aproape că s-ar putea parafraza cartea Genezei: pentru aceasta bărbatul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu Isus Cristos şi amândoi vor fi un singur trup (cf. Gen 2,24).

Cel care se lasă atras în această legătură de iubire şi de viaţă cu Domnul Isus, devine un reprezentant al său, un „ambasador” al său, mai ales cu modul de a fi, de a trăi. Până acolo încât însuşi Isus, trimiţându-i pe discipoli în misiune, le spune: „Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis” (Mt 10,40). Este nevoie ca oamenii să perceapă că pentru acel discipol Isus este cu adevărat „Domnul”, este cu adevărat centrul vieţii sale, totul vieţii sale. Nu contează dacă după aceea, ca orice persoană umană, are limitele sale şi chiar greşelile sale – cu condiţia să aibă umilinţa de a le recunoaşte –; important este ca să nu aibă inimă dublă – şi acest lucru este periculos. Eu sunt creştin, sunt discipol al lui Isus, sunt preot, sunt episcop, dar am inima dublă. Nu, asta nu merge. Nu trebuie avută inima dublă, ci inima simplă, unită; să nu aibă piciorul în două luntre, ci să fie onest cu sine însuşi şi cu ceilalţi. Duplicitatea nu este creştină. Pentru aceasta Isus îl roagă pe Tatăl pentru ca discipolii să nu cadă în spiritul lumii. Ori eşti cu Isus, cu spiritul lui Isus, ori eşti cu spiritul lumii.

Şi aici experienţa noastră de preoţi ne învaţă un lucru foarte frumos, un lucru foarte important: este tocmai această primire a sfântului poporul credincios al lui Dumnezeu, este tocmai acel „pahar de apă rece” (v. 42) despre care vorbeşte Domnul în Evanghelie, dat cu credinţă afectuoasă, care te ajută să fii un preot bun! Există o reciprocitate şi în misiune: dat tu părăseşti toate pentru Isus, oamenii recunosc în tine pe Domnul; dar în acelaşi timp te ajută să te converteşti în fiecare zi la El, să te reînnoieşti şi să te purifici de compromisuri şi să depăşeşti ispitele. Un preot cu cât este mai aproape de poporul lui Dumnezeu, cu atât mai mult se va simţi mai aproape de Isus, şi un preot cu cât este mai aproape de Isus, cu atât se va simţi mai aproape de poporul lui Dumnezeu.

Fecioara Maria a experimentat personal ce înseamnă a-l iubi pe Isus dezlipindu-se de sine însăşi, dând un sens nou legăturilor familiale, pornind de la credinţa în El. Cu mijlocirea sa maternă, să ne ajute să fim misionari liberi şi fericiţi ai Evangheliei.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

La 5 iulie va fi sărbătoarea independenţei Venezuelei. Asigur rugăciunea mea pentru această dragă naţiune şi exprim apropierea mea de familiile care şi-au pierdut copiii în manifestaţiile din piaţă. Fac apel pentru ca să se pună capăt violenţelor şi să se găsească o soluţie paşnică şi democratică la criză. Stăpâna Noastră de Coromoto să mijlocească pentru Venezuela! Şi noi toţi s-o rugăm pe Stăpâna Noastră de Coromoto pentru Venezuela: „Bucură-te Marie…”.

Adresez salutul meu vouă tuturor, romani şi pelerini!

Salut îndeosebi pe credincioşii irlandezi din Belfast şi pe tinerii din Shattdorf (Elveţia) care au primit de curând sacramentul Mirului.

Salut diferitele grupuri parohiale şi asociaţiile, precum şi participanţii la moto-pelerinajul de la Cardito (Napoli).

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.