Categorii

Amoris laetitia, papa face oficială scrisoarea adresată episcopilor argentinieni

„Scrierea este foarte bună şi explică în mod exhaustiv capitolul al VIII-lea din Amoris laetitia. Nu sunt posibile alte interpretări. Şi sunt sigur că va face mult bine. Fie ca Domnul să răsplătească acest efort de caritate pastorală”. Cu aceste cuvinte, scrise într-o scrisoare trimisă episcopului Sergio Alfredo Fenoy, delegat al regiunii pastorale din Buenos Aires, papa Francisc a exprimat aprecierea sa pentru liniile călăuzitoare despre exortaţia post-sinodală elaborate de confraţii săi argentinieni. Acum acea scrisoare, a cărei valoare a fost relativizată de unii, asumă o valenţă oficială: de fapt a fost publicată pe situl web al Acta Apostolicae Sedis, fascicolul 10/2016, prin decizia directă a pontifului, care a manifestat voinţa sa secretarului de stat, Pietro Parolin, în iunie, aşa cum se deduce dintr-o scurtă notă cu privire la text. Şi liniile călăuzitoare ale episcopilor argentinieni au fost publicate în Acta, făcând astfel oficial că „nu sunt posibile alte interpretări”.

Aşa cum ne amintim, toate se referă la de acum vestita notă 351 din Amoris laetitia, în care se citeşte că „În anumite cazuri, ar putea să fie şi ajutorul sacramentelor” pentru divorţaţii aflaţi în a doua unire care nu pot să pună capăt actualei legături şi au dificultăţi de a trăi continenţa. Tema despre sacramentele pentru divorţaţii recăsătoriţi nu este centrală în exortaţie şi în mod voit papa Bergoglio n-a indicat cazuri specifice, insistând în schimb asupra primirii şi asupra discernământului încredinţat preotului, căruia i se cere să primească, să asculte şi apoi să înceapă un drum cu penitenţii. Nu există drepturi dobândite, Euharistia nu este deloc sigură: îi revine preotului să evalueze istoriile personale şi eventuala prezenţă a circumstanţelor atenuante, cum ar fi lipsa de ştiinţă deplină şi de consens deliberat, care ar putea reduce responsabilitatea subiectivă a divorţaţilor recăsătoriţi.

După publicarea documentului au fost discutate diferite interpretări. Conform celor mai restrictive, exortaţia papală n-a schimbat nimic faţă de Familiaris consortio a lui Ioan Paul al II-lea, care în 1981 i-a scos pe divorţaţii recăsătoriţi din limbul refuzaţilor şi a inovat în mod însemnat făcând posibil accesul la Euharistie pentru aceia care, neputând să se întoarcă la prima căsătorie, trăiau a doua unire ca „frate şi soră” abţinându-se de la raporturile conjugale, dar continuând să trăiască precum o pereche.

În acea exortaţie, papa Wojtyła vorbea în mod clar despre discernământ, recunoscând că istoriile personale pot să fie foarte diferite una de alta: „Să ştie păstorii că, din iubire faţă de adevăr, sunt obligaţi să discearnă bine situaţiile. De fapt, există diferenţă între cei care cu sinceritate s-au străduit să salveze prima căsătorie şi au fost abandonaţi complet pe nedrept, şi cei care din vina lor gravă au distrus o căsătorie validă din punct de vedere canonic. Există în sfârşit cei care au încheiat o a doua unire în vederea educaţiei copiilor, şi uneori sunt siguri în conştiinţă din punct de vedere subiectiv că precedenta căsătorie, distrusă în mod ireparabil, n-a fost niciodată validă”.

La treizeci şi cinci de ani după Familiaris consortio situaţia s-a schimbat în mod considerabil. Secularizarea a înaintat, căsătoriile destrămate s-au înmulţit, şi s-au înmulţit cazurile de persoane căsătorite în biserică fără a avea credinţă şi conştiinţă deplină a actului sacramental. Amoris laetitia face un pas ulterior, cerând însoţire mai mare pentru aceste persoane şi explicând că în unele cazuri, după un parcurs de discernământ, aşadar fără automatisme şi fără reguli prefixate în manuale, se poate ajunge şi la dezlegarea în confesional şi la permisiunea împărtăşaniei euharistice.

În liniile lor călăuzitoare publicate acum în Acta Apostolicae Sedis, episcopii argentinieni scriu (nr. 5): „Când circumstanţele concrete ale unei perechi fac posibilă asta, în special când ambii sunt creştini în cadrul unui drum de credinţă, se poate propune angajamentul de a trăi în continenţă. AL (Amoris laetitia, nr) nu ignoră dificultăţile acestei alegeri (cf. nota 329) şi lasă deschisă posibilitatea de a avea acces la sacramentul reconcilierii, când nu se reuşeşte să se menţină această propunere”.

În paragraful următor, episcopii argentinieni scriu că „în alte circumstanţe mai complexe şi când nu este posibil să se obţină declararea nulităţii, alegerea menţionată poate să fie de fapt nepracticabilă. Cu toate acestea, este posibil oricum un drum de discernământ. Dacă se ajunge a se recunoaşte că într-un caz concret există limitări care atenuează responsabilitatea şi vinovăţia, îndeosebi când o persoană consideră că poate să cadă într-un alt păcat făcând rău copiilor dintr-o nouă unire, AL deschide posibilitatea de a avea acces la sacramentele reconcilierii şi euharistiei. Aceştia din urmă dispun persoana să continue să se formeze şi să crească prin forţa harului”.

La paragraful 9 din liniile călăuzitoare elaborate de episcopii din regiunea Buenos Aires se citeşte: „Poate să fie oportun să se realizeze în mod rezervat un eventual acces la sacramente mai ales când există cazul de situaţii conflictuale, dar în acelaşi timp nu trebuie încetat să fie însoţită comunitatea pentru ca să crească în spiritul de înţelegere şi primire, fără ca asta să implice crearea de confuzie în învăţătura Bisericii despre indisolubilitatea căsătoriei”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 6 decembrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.