Categorii

Amoris laetitia, episcopii polonezi caută sintonia cu Francisc

După o lungă muncă de redactare a fost publicat în dimineaţa zilei de duminică 10 iunie documentul episcopatului polonez cu „Indicaţiile pastorale în lumina exortaţiei apostolice Amoris laetitia”, aprobat în cursul adunării generale a episcopilor care s-a ţinut vineri 8 iunie. Păstorii din Polonia subliniază în document necesitatea de slujire adusă logodnicilor, soţilor şi familiilor precum şi persoanelor aflate în uniri iregulare, în conformitate cu criterii pastorale recomandate de Francisc: primire, însoţire, discernământ şi integrare.

Este un text din care transpare tentativa de sintonie maximă cu indicaţiile pontifului din partea Bisericii poloneze, cu toate că diferiţi episcopi sau declarat în mai multe ocazii contrari deschiderilor spre o posibilă admitere la sacramente caz cu caz a credincioşilor care trăiesc alte uniri nesacramentale: temă care a provocat multe discuţii dar care nu reprezintă desigur inima exortaţiei apostolice. În comunicatul de presă care însoţeşte indicaţiile pastorale se specifică faptul că „textul nu contemplă („nie podejmuje”, în engleză: „does not addressˮ) problema apropierii persoanelor aflate în uniri nesacramentale de sacramentul Euharistiei”, care de fapt nu este citată.

„Cu atenţie şi diligenţă respectuoasă primim exortaţia apostolică post-sinodală a papei Francisc Amoris laetitia ca expresie a grijii sale faţă de condiţie sănătoasă a iubirii conjugale în familie”, afirmă episcopii din Polonia. Documentul este compus din patru capitole. În primul se defineşte „important ca hermeneutica reformei să nu se rupă de trecut ci să menţină continuitatea învăţăturii credinţei, contribuind în acelaşi timp la o necesară actualizare a ei”. „Recitirea în acel spirit a exortaţiei Amoris laetitia permite nu numai să se ia în considerare ci mai ales să se completeze şi să se actualizeze magisteriul precedent al Bisericii referitor la căsătorie şi la familie”.

„Printre documentele programatice – se citeşte în indicaţiile episcopilor polonezi – sunt citate: Humanae vitae al lui Paul al VI-lea, Familiaris consortio, Reconciliatio et poenitentia, Veritatis splendorale lui Ioan Paul al II-lea, precum şi Deus caritas est şi Sacramentum caritatis ale lui Benedict al XVI-lea”. Sublinierea asupra hermeneuticii care să nu se rupă de trecut şi citarea diferitelor documente despre această temă, lasă să se înţeleagă că ierarhia Bisericii poloneze nu vrea să facă deschideri specifice despre tema sacramentelor pentru cel care trăieşte o a doua unire. Oricum trebuie amintit că textul din Amoris laetitia nu contempla decizii explicite sau indicaţii generale în direcţia acordării sacramentelor faţă de divorţaţii aflaţi în a doua unire, ci sugerea mai degrabă paşi ulteriori pe calea responsabilităţii diminuate a soţului, invitând să se evalueze bine toate circumstanţele caz cu caz, ca pas ulterior pe urma a ceea ce deja s-a afirmat de Ioan Paul al II-lea în Familiaris consortio.

Este amintit apoi în textul indicaţiilor pastorale că cuvintele cheie ale pontificatului lui Francisc sunt „duioşie şi apropiere”. „În iubirea milostivă şi compătimitoare (între alţii, faţă de săraci, migranţi, soţi şi alţi membri ai familiei) papa găseşte criteriul fundamental de verificare a credibilităţii Bisericii şi a acţiunilor sale”.

În afară de asta episcopii afirmă că „răspunzând la sugestiile părinţilor sinodali, Francisc inserează mesajul său despre unirea conjugală pe o cale mai realistă şi treptată spre sfinţenie în Biserică. Invită să se dea mărturie vie şi bucuroasă despre prezenţa lui Cristos în căsătoria sacramentală şi în casa familială”. Şi amintesc cum papa Francisc subliniază că „convertirea pastorală şi misionară în promovarea căsătoriei şi familiei nu pot să facă abstracţie de persoanele nevoiaşe şi cele care trăiesc în situaţiile dificile”.

În nota episcopatului din Polonia se citează şi se valorizează pasajul din Amoris laetitia în care se citeşte: „Păstorii care propun credincioşilor idealul deplin al Evangheliei şi învăţătura Bisericii trebuie să-i ajute să asume şi logica milei faţă de persoanele fragile şi să evite persecuţii sau judecăţi prea dure şi nerăbdătoare. Evanghelia însăşi ne cere să nu judecăm şi să nu condamnăm”.

În al treilea capitol al documentului se găsesc noi idei în slujirea pastorală adusă logodnicilor, soţilor şi persoanelor care se află în situaţii dificile şi iregulare. Episcopii polonezi amintesc că „o privire de iubire şi de sprijin trebuie oferită persoanelor care au fost abandonate sau au abandonat soţul, dar încearcă să se reconcilieze cu consoarta sacramental, păstrând iubirea, fidelitatea şi rugăciunea”. În afară de asta, adaugă că „trebuie arătată înţelegere şi credincioşilor care, după falimentul căsătoriei sacramentale, au încheiat o nouă unire numai civilă, luând în considerare obstacolul constituit de legătura precedentă, dar încearcă să trăiască o viaţă creştină educându-i pe copii la credinţă şi tânjesc la participarea deplină la Euharistie, asumând decizia de a trăi ca fraţi şi surori”.

Capitolul al patrulea este intitulat „Invitaţia la discernământul pastoral; logica integrării în lumina capitolului al VIII-lea al exortaţiei apostolice Amoris laetitia”. Episcopatul polonez relevând că papa Francisc ia în considerare „varietatea nenumărată de situaţii concrete” de persoane divorţate şi care au contractat civil o nouă unire, subliniază că „grija faţă de binele lor spiritual cere un discernământ scrupulos al circumstanţelor, luând în considerare faptul că gradul de responsabilitate nu este egal în toate cazurile”. În afară de asta nota afirmă: „Papa Francisc se exprimă – şi este unul din aspectele centrale din Amoris laetitia – referitor la necesitatea de a duce din nouă norma generală la persoanele concrete şi la situaţiile lor particulare. În acel mod aprofundează gândirea lui Ioan Paul al II-lea care a punctat necesitatea de a lua în considerare complexitatea situaţiilor de credincioşi divorţaţi care trăiesc în noi uniri civile”.

Episcopii polonezi subliniază că discernământul, în concret „în primul rând trebuie să ducă la a da – prin procesul canonic – răspunsul la întrebarea dacă este posibil să se recunoască nulitatea primei căsătorii”. Totuşi, „în cazul în care, cu o sentinţă dată, se afirmă că această nulitate nu poate să fie recunoscută, trebuie continuat procesul de discernământ cu caracter pastoral”. Apoi „este necesar să se discearnă dacă persoanele care trăiesc în uniri iregulare, respectă fidelitatea, se jertfesc pentru copii, se angajează în viaţa creştină, sunt conştiente de iregularitatea unirii lor şi de viaţa în păcat, precum şi dacă doresc să schimbe situaţia în care se află dar nu pot face asta fără a contracta o altă vină”.

Documentul explică faptul că discernământul, pentru „a duce la forme diferite şi tot mai profunde de integrare în sânul comunităţii ecleziale, trebuie să fie realizat sub formă de proces individual şi coerent de călăuzire spirituală de lungă durată”. În afară de asta, episcopii subliniază că „ghidul spiritual trebuie să ia în considerare mai ales posibilitatea de a ajuta într-o situaţie dificilă şi complexă persoana să continue pe calea credinţei în comunitatea eclezială”.

În concluzii, episcopii vorbesc despre necesitatea de a elabora un nou Directoriu al pastoraţiei familiilor pentru Biserica din Polonia „pe baza căruia va fi posibil să se predispună instrucţiuni aplicative diecezane sau metropolitane şi să se instituie centre de slujire adusă căsătoriei şi familiei”. Este nevoie şi de un program pentru pregătirea „slujitorilor hirotoniţi apţi să întreprindă drumul de însoţire a credincioşilor şi al discernământului situaţiilor în care ei se află în mod concret. Slujirea pastorală trebuie să fie caracterizată de apropiere, de o privire respectuoasă şi plină de compasiune, dar care în acelaşi timp să vindece, să elibereze şi să încurajeze la maturizare în viaţă creştină”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 10 iunie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.