Categorii

A murit Girolamo Grillo, „episcopul Madonninei”

Episcop-GrilloA plecat în vârful picioarelor, pe neaşteptate, în ziua în care Biserica o sărbătoreşte pe Fecioara Maria Regină: în această dimineaţă la ora 8.00 episcopul emerit de Civitavecchia, Girolamo Grillo, a murit în Romania, la orfelinatul sorei Maria Ionela, Casa „Sfântul Iosif” din Odorhei în Transilvania, unde obişnuia să petreacă nişte săptămâni în timpul verii. Aseară s-a plimbat, în pofida dificultăţilor de deplasare, şi a recitat Completoriul. Împlinise 86 de ani la 18 august.

Născut în Calabria la Parghelia, după ce a terminat studiile filozofice şi teologice decide să frecventeze Facultatea de Ştiinţe Sociale de la Universitatea Pontificală Gregoriana şi la Louvain în Belgia (1952-1956), pentru a putea ajuta mai bine ţinutul său. De aceea, elaborează doctoratul său cu o cercetare sociologică despre „Reforma funciară în Sila: legi economico-sociale şi verificările lor inductive”, la sugestia părintelui Luigi Sturzo şi a economistului Ugo Papi, rector al Universităţii „La Sapienza”.

La Roma are funcţia de secretar al „Săptămânilor Sociale ale Catolicilor din Italia”, apoi intră în Secretariatul de Stat, unde prestează serviciu lui Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea. Devine unul dintre colaboratorii lui Giovanni Benelli, substitut al Secretariatului de Stat al Papei Montini, în ani cruciali pentru viaţa Bisericii şi a politicii italiene, pe care Grillo le trăieşte dintr-un punct de observaţie privilegiat.

În 1977, în momentul în care Benelli părăseşte Sfântul Scaun pentru a deveni arhiepiscop şi cardinal la Firenze, Grillo la numai 47 de ani este ales episcop de Cassano allo Ionie, unde începe slujirea sa cu o scrisoare pastorală cu titlul semnificativ de factură sociologică: „O dieceză din sud se confruntă cu Cristos”. După cinci ani este transferat în dieceza de Civitavecchia-Tarquinia, unde rămâne timp de 25 de ani.

Este aici, în 1995, când viaţa sa este tulburată şi radical schimbată de Fecioara Maria care plânge, sărmana statuetă de ghips care în grădina familiei Gregori varsă lacrimi de sânge. Episcopul Grillo, mai puţin simpatizant faţă de aceste fenomene, este la început sceptic. Deschide spre ipoteza supranaturalului numai pentru că îi este cerut în mod explicit de secretarul de stat Angelo Sodano, care îi telefonează în numele lui Ioan Paul al II-lea. Papa polonez ştie despre acea Fecioară Maria care provine de la Medjugorje. Crede în supranaturalitatea evenimentului. Şi Grillo este constrâns să cedeze în faţa evidenţei, când statueta, căreia i s-a făcut radiografie la Policlinica Gemelli şi nu conţine trucuri sau stratageme, lăcrimează sânge în timp ce este în mâinile sale, în prezenţa surorii, a cumnatului episcopului şi a unei sore. Cu acea ocazie, Grillo se simte deodată rău şi este chemat cardiologul său de încredere, care după ce îl aduce în stare bună constată personal prezenţa unei noi dâre slabe dar foarte vizibile de sânge provenite din ochiul Fecioarei Maria.

Din sceptic episcopul se transformă într-un susţinător al supranaturalităţii lăcrimării, continuând să aibă un aliat în Vatican: Papa Wojtyła. Pontiful, astăzi sfânt, va pune semnătura sa pe un document păstrat astăzi la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, în care se atestă că el a venerat statueta găzduită în apartamentul său şi a încoronat-o.

Restul vieţii lui Grillo este marcat de aceste evenimente. Episcopul va continua să adune mărturii şi să promoveze cultul Fecioarei Maria. După ce a încetat slujirea sa episcopală la Civitavecchia-Tarquinia, Grillo este numit de Benedict al XVI-lea canonic la „Santa Maria Maggiore” şi vine să trăiască la Roma. Continuând în fiecare vară să o viziteze pe sora româncă ce îi ajută pe orfani şi de decenii hrănindu-se numai cu Euharistia.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 22 august 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.