Categorii

A murit Caffarra. A declarat: „Eu împotriva papei? Aş prefera să se spună că am o amantă”

Succesor al lui Biffi, a condus dieceza de Bologna din 2004 până în 2015. A murit astăzi cardinalul Carlo Caffarra, la vârsta de 79 de ani, după o lungă boală. Era unul dintre cei patru autori ai „dubia” faţă de papa despre Amoris laetitia.

Cafarra, creat cardinal în martie 2006 de papa Benedict al XVI-lea, a fost episcop de Ferrara din 1995. În decembrie 2003 a fost numit de papa Ioan Paul al II-lea la Bologna, unde a luat locul cardinalului Giacomo Biffi şi unde a luat în posesie canonică la începutul anului 2004. A rămas în funcţie timp de unsprezece ani, până la sfârşitul lui octombrie 2015.

Cardinalul a fost şi unul dintre cei patru autori ai aşa-numitelor „dubia” faţă de papa despre Amoris laetitia, scrisoarea apostolică post-sinodală despre căsătorie şi familie. Împreună cu el au semnat „perplexităţile” cu privire la deschiderile din document şi cardinalii Walter Brandmüller, Raymond Burke şi Joachim Meisner, acesta din urmă decedat recent.

Arhiepiscopul de Bologna, monseniorul Matteo Zuppi, a anunţat moartea lui Caffarra comunităţii religioase „cu inima plină de tristeţe”. Caffarra, a scris arhiepiscopul, „a slujit cu fidelitate toată viaţa fără rezerve de iubire, generozitate şi inteligenţă, răspândite oriunde a voit El să-l cheme. Arhiepiscopul de Bologna exprimă condoleanţele profunde şi afectuoase ale întregii dieceze, ale preoţimii şi ale sale personale şi îi invită pe credincioşi să se unească în rugăciune pentru răposat”.

Arhiepiscopul emerit de Bologna s-a născut la 1 iunie 1938 la Samboseto di Busseto, în provincia Parma şi dieceza de Fidenza.

A fost hirotonit preot la 2 iulie 1961, la Samboseto. A continuat studiile la Roma la Seminarul Pontifical Lombard, obţinând doctoratul în drept canonic la Universitatea Pontificală Gregoriana cu o teză despre finalitatea căsătoriei.

A fost vicar parohial la catedrala din Fidenza, începând între timp să predea teologie morală în Seminariile din Parma şi din Fidenza. La invitaţia teologului mons. Carlo Colombo, devine profesor de teologie morală fundamentală la Facultatea de Teologie din Italia de Nord din Milano şi la Departamentul de Ştiinţe Religioase din Universitatea Catolică „Sacro Cuore” din Milano. Îl cunoaşte pe monseniorul Luigi Giussani, fondator al „Comunione e Liberazione”: o întâlnire fundamentală pentru viaţa sa. O prietenie profundă se va naşte după aceea şi din întâlnirea cu părintele Divo Barsotti, mistic şi teolog.

În anii Şaptezeci a început să aprofundeze temele despre căsătorie, despre familie şi despre procreaţia umană, determinat de cererile făcute lui din parte numeroaselor perechi de soţi şi de logodnici să fie introduşi în viziunea creştină despre căsătorie. Erau anii marii discuţii provocate de publicarea enciclicei Humanae vitae a fericitului papă Paul al VI-lea.

A predat etică medicală la Facultatea de Medicină şi Chirurgie din Universitatea Catolică „Sacro Cuore” din Roma şi în august 1974 a fost numit de Paul al VI-lea membru al Comisiei Teologice Internaţionale. A continuat aprofundarea teologică, antropologică şi etică a temei procreaţiei umane, accentuată după aceea când la 25 iulie 1978 s-a născut prima persoană concepută în eprubetă. În calitate de reprezentant al Sfântului Scaun a participat în septembrie 1978 la primul „Congres mondial despre sterilitatea umană şi procreaţia artificială”, la Veneţia la Fundaţia Cini.

În 1980, Ioan Paul al II-lea l-a numit expert la Sinodul Episcopilor despre căsătorie şi familie, iar în ianuarie 1981 i-a conferit mandatul de a fonda şi a prezida Institutul Pontifical pentru Studii despre Căsătorie şi Familie „Ioan Paul al II-lea”, unde a ţinut cursul de etica procreaţiei şi seminariile de etică generală şi de bioetică.

A ţinut cursuri sau ore în diferite atenee străine. În 1988 a întemeiat la Washington prima secţiune extra-urbană a Institutului Pontifical pentru Studii despre Căsătorie şi Familie „Ioan Paul al II-lea” şi după aceea pe cea mexicană şi pe cea spaniolă. În afară de asta, a primit titlul de doctor honoris causa în Litere Creştine de la Franciscan University din Steubenville (Ohio).

La 8 septembrie 1995 a fost numit arhiepiscop de Ferrara-Comacchio. A primit hirotonirea episcopală în domul din Fidenza la 21 octombrie acelaşi an prin mâinile lui Biffi, iar la 4 noiembrie a început activitatea pastorală.

A fost preşedinte al Conferinţei Episcopale din Emilia Romagna.

La 16 decembrie 2003, Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop mitropolit de Bologna. A luat în posesie canonică la 15 februarie 2004. A condus arhidieceza de Bologna până la 27 octombrie 2015.

Prin numire pontificală a participat la Sinodul Extraordinar al Episcopilor despre „Provocările pastorale cu privire la familie în contextul evanghelizării” (octombrie 2014) şi la Sinodul Episcopilor despre „Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană” (octombrie 2015).

Autor de volume de teologie morală fundamentală, s-a îngrijit de ediţia comentată a tuturor catehezelor dedicate de Ioan Paul al II-lea iubirii umane.

A participat la conclavul din martie 2013 care l-a ales pe papa Francisc.

A fost creat cardinal de Benedict al XVI-lea în consistoriul din 24 martie 2006.

În octombrie 2014 n-a folosit cuvinte diplomatice pentru a răspunde celui care-l definea un adversar al papei Francisc după ce a citit numele său printre semnăturile cărţii care contesta tezele cardinalului Walter Kasper despre o soluţie „milostivă” cu privire la tema împărtăşaniei dată divorţaţilor. „Scuzaţi-mi gluma: aş fi avut mai mare plăcere ca să se spună că arhiepiscopul de Bologna are mai degrabă o amantă decât să se spună că are o gândire contrară gândirii papei”, a afirmat Caffarra. Pentru că „dacă un episcop are o gândire contrară gândirii papei – a explicat arhiepiscopul – trebuie să plece, dar chiar trebuie să plece din dieceză. Pentru că i-ar conduce pe credincioşi pe un drum care nu mai este cel al lui Isus Cristos. Deci s-ar pierde pe sine însuşi veşnic şi ar risca pierderea veşnică a credincioşilor”.

A fi considerat împotriva pontifului argentinian „este un lucru care m-a amărât profund, pentru că este calomniator”.

„Eu m-am născut papist – a concluzionat el – am trăit ca papist şi vreau să mor ca papist!”.

În aprilie Francisc şi Caffarra s-au întâlnit în domul din Carpi, în timpul vizitei papale: s-au îmbrăţişat frăţeşte.

(După Vatican Insider, 6 septembrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.