Categorii

A doua celebrare solemnă a fericitului Anton Durcovici, precedată de un simpozion

Durcovici-2015În Aula Sinodală „Fericitul Anton Durcovici” de la subsolul catedralei „Sfânta Fecioara Maria, Regină” din Iaşi, joi, 10 decembrie 2015, a avut loc simpozionul „Fericitul Anton Durcovici şi viaţa consacrată”, prilejuit de Anul Vieţii Consacrate, precum şi de aniversarea fericitului Anton Durcovici. Simpozionul a fost organizat de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin Oficiul pentru Viaţa Consacrată. După simpozion a fost celebrată, în catedrala mare, la ora 18.00, o Liturghie aniversară, prezidată de PS Gherghel Petru, avându-l alături pe PS Aurel Percă, concelebrând 34 de preoţi. În catedrală erau şi diaconii hirotoniţi cu două zile în urmă, seminarişti de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif”, persoane consacrate şi mulţi credincioşi.

Ziua de 10 decembrie, în calendarul din Dieceza de Iaşi, este dedicată martiriului PS Anton Durcovici. Pentru a da onoarea cuvenită episcopului nostru martir în Anul Vieţii Consacrate, Episcopia Romano-Catolică de Iaşi a organizat simpozionul „Fericitul Anton Durcovici şi viaţa consacrată”. Lucrările acestui simpozion au început la ora 16.00. PS Petru Gherghel a onorat simpozionul cu un „Cuvânt de salut”, în cadrul căreia reluat din cuvintele pe care le-a rostit la Liturghia de consacrare din 1 mai 1990, cu referinţă la jertfa predecesorului său la conducerea Diecezei de Iaşi, fericitul Anton Durcovici:

„Sufletele mari se fac proroci, nu numai prin cuvintele lor, ci mai ales prin viaţa lor. Să nu fie oare aceste zile despre care vorbea marele nostru episcop [făcând referire la PS Anton Durcovici], zilele care au venit ca un dar de Crăciun asupra poporului nostru? Să nu fie oare zilele pline de speranţă pe care toţi le aşteptam, şi ele s-au arătat ochilor noştri? Să nu fie oare aceste momente binecuvântate, când Biserica noastră şi-a recăpătat libertatea, iar Dieceza noastră de Iaşi are acum dreptul la existenţă şi, după atâţia ani de suferinţă şi de rugăciune, a primit un păstor, zilele sfinte şi atât de mult râvnite?… Să se fi gândit la noi şi să le fi prorocit pentru noi? Oricum ar fi, un popor care a avut meritul de a avea asemenea mărturisitori de credinţă, atâţia martiri, atâţia oameni sfinţi, atâţia episcopi în Moldova, în Muntenia şi în Ardeal, trebuia să primească asemenea zile şi mai ales a fost şi este vrednic să aibă zile şi mai frumoase şi mai binecuvântate, când fiecare să se ştie că este fiu al acestui pământ binecuvântat şi brăzdat cu atâtea lacrimi şi suferinţe, pentru a se înscrie printre popoarele cele mai creştine din lume şi să fie una dintre familiile cele mai demne din istoria Europei”.

PS Petru a dat citire decretului prin care Aula Sinodala de la subsolul catedralei „Sfânta Fecioara Maria, Regină” din Iaşi a primit numele „Fericitul Anton Durcovici”: „În baza drepturilor care ne sunt conferite, la sugestia membrilor Departamentului pentru Cercetare Istorică al Episcopiei de Iaşi, după ce ne-am consultat cu cei în drept, pentru a-l cinsti cum se cuvinte pe fericitul martir Anton Durcovici, care a condus destinele Diecezei de Iaşi în vremuri tulburi, în ziua în care ne amintim de martiriul lui în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei, decidem ca, începând cu 10 decembrie 2015, Aula Sinodală a Episcopiei noastre să poarte numele de Aula «Fericitul Anton Durcovici»”.

În cadrul simpozionului, moderat de pr. dr. Benone Lucaci, parohul catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi, au luat cuvântul pr. Alois Moraru, dr. Dănuţ Doboş, pr. dr. Alois Fechet şi pr. dr. Cornel Berea, SVD.

Părintele Alois Moraru este un istoric care s-a afirmat în ultimul deceniu prin monografii şi lucrări de sinteză valoroase privind istoria Bisericii locale (Dieceza de Iaşi). Face parte din echipa de biografi ai episcopului martir Anton Durcovici, contribuind la popularizarea vieţii sfinte a acestuia. În minutele pe care le-a avut la dispoziţie, părintele Moraru a prezentat un scurt istoric al ordinelor şi congregaţiilor care au activat pe teritoriul Episcopiei Romano-Catolică de Iaşi, până în anul 1948. Titlul conferinţei a fost „Viaţa consacrată în istoria Diecezei de Iaşi”.

Dr. Dănuţ Doboş este cunoscut prin coordonarea unor lucrări monografice şi a unor reviste de profil din domeniul istoriei Bisericii locale. De asemenea, face parte din echipa de cercetare care, de aproape 19 ani, lucrează la reconstituirea biografiei fericitului Anton Durcovici, pe baza arhivelor bisericeşti şi ale fostei Securităţi. Domnul Doboş, în cadrul conferinţei „Fericitul Anton Durcovici şi persoanele consacrate din Biserica locală”, a prezentat elemente biografice din relaţia episcopului martir cu personalităţile ilustre ale vieţii consacrate de dinainte de instaurarea regimului comunist în România.

Părintele Alois Fechet, postulator în cauza de beatificare a episcopului Anton Durcovici, a tradus în ultimul timp fişele Ratio Mensis (foi în care se găsesc activităţi zilnice ale PS Anton Durcovici), realizate de acesta în cadrul Uniunii Apostolice a Clerului. Pe baza acestei experienţe, părintele a scris câteva aspecte ale angajării apostolice a episcopului Durcovici. Sub formă tipărită, aceste cuvinte au fost puse la dispoziţia celor prezenţi, la ieşire. În cadrul conferinţei, părintele Alois a făcut o expunere istorică privind experienţa activităţii sale în parohia austriacă Bad Deutsch-Altenburg (1989-1992), localitatea natală a fericitului Anton Durcovici; a prezentat şi câteva aspecte din activitatea sfinţiei sale de postulator al cauzei de beatificare a episcopului martir, Anton Durcovici, faza diecezană (1992-1999).

Părintele profesor Corneliu Berea, SVD, a prezentat începuturile activităţii profesorilor verbiţi la Seminarul major din Bucureşti („Misionarii Verbiţi în Seminarul din Bucureşti 1930-1947”) pe baza unei importante lucrări care îl are drept autor pe preotul profesor verbit J. Kraus (profesor de istoria Bisericii), unul dintre cei doi misionari verbiţi sosiţi la Bucureşti în anul 1930 – Steyler Patres im Priesterseminar Bukarest. Celălalt profesor verbit a fost pr. Nikolaus Geyer; el a predat exegeză neotestamentară, dar a fost şi spiritual al seminarului.

În partea a doua a simpozionului, a luat cuvântul sora Lenuţa Băcăoanu (superioara Institutului Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot), care a făcut o prezentare a cărţii Treziţi lumea şi luminaţi-o! Viaţa consacrată în România, editată la iniţiativa Conferinţei Române a Superioarelor Majore şi a Conferinţei Superiorilor Majori din România, cu ocazia Anului Vieţii Consacrate. Cartea a apărut la Editura „Verbum” din Cluj şi conţine trei părţi: ordine şi congregaţii feminine, mănăstiri contemplative şi ordine şi congregaţii masculine. „În album sunt prezentate aproximativ 80% dintre congregaţiile care activează în România, adică cele care sunt înscrise şi participă la întâlnirea adunării generale care are loc o dată pe an”.

În încheiere, a vorbit sora Viviana Radu, din Congregaţia „Surorile Providenţei”. Ea a prezentat succint carisma fiecărei congregaţii masculine şi feminine care activează pe raza oraşului Iaşi.

După simpozion a urmat celebrarea celei de-a doua aniversări liturgice a fericitului Anton Durcovici, Liturghia fiind prezidată de PS Petru Gherghel. La sărbătoare au participat PS Aurel Percă, 34 de preoţi, diaconii şi seminariştii Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, precum şi numeroşi credincioşi.

În cadrul omiliei, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, a evidenţiat persoana martirului Anton Durcovici şi importanţa sa pentru noi. „Cu un an şi jumătate în urmă, la 17 mai 2014, parafrazând cuvântul cardinalului Angelo Amato, care a prezidat celebrarea de beatificare a fericitului Anton Durcovici, putem spune că s-a aprins o stea deasupra «Grădinii Maicii Domnului»”, o stea care străluceşte şi ne vorbeşte prin exemplul său de curaj, de fidelitate, de iubire faţă de Dumnezeu, faţă de Cristos şi astăzi, dacă suntem aici, vrem să-i mulţumim lui Dumnezeu că avem parte de un fericit, de un sfânt, care a păşit peste aceste meleaguri”.

În încheiere PS Aurel ne recomandă „să ne amintim de acest exemplu al său (fericitul Anton Durcovici) şi, mai ales, să ne lăsăm atraşi de modul său de a trăi credinţa, de a mărturisi credinţa”. Noi, astăzi, nu mai avem parte de martiriu, precum a avut PS Anton, dar „există alte feluri de martiriu, există alte modalităţi în care suntem puşi la încercare, există alte feluri de «duşmani ai noştri»”. Să privim mereu la fericitul Anton Durcovici pentru că „este un exemplu actual pentru noi” şi „orice s-ar întâmpla nimic nu trebuie să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu”.

După binecuvântarea finală dată de PS Petru Gherghel, a urmat procesiunea spre capela „Fericitul Anton Durcovici” din partea stângă a intrării în catedrală, relicva fiind purtată de patru diaconi.

„Dumnezeule, care în fericitul episcop martir Anton i-ai dăruit Bisericii tale un păstor strălucit, mărturisitor al credinţei catolice prin cuvânt şi faptă, dă-ne, prin mijlocirea lui, ca, mărturisind aceeaşi credinţă, să rămânem înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire” (Rugăciunea de încheiere de la Oficiul Lecturilor, 10 decembrie).

Andrei Gherghel

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.