Categorii

A da încredere tinerilor. A şasea şi a şaptea congregaţie generală a Sinodului

De la ascultare la discernământ: acesta este drumul întreprins de părinţii sinodali care din după-amiaza de marţi 9 octombrie examinează partea a doua din Instrumentum laboris: „A interpreta – Credinţă şi discernământ vocaţional”. Cum să fie ajutaţi tinerii, printre miile de glasuri care îi bombardează în societatea contemporană, să distingă glasul lui Dumnezeu care-i cheamă să fie protagonişti ai vieţii lor şi ai vieţii Bisericii? Trebuie exercitată arta delicată şi dificilă a însoţirii. Este nevoie, a spus cardinalul Raï în meditaţia de la începutul celei de-a şaptea congregaţii generale, în dimineaţa de miercuri 10 octombrie, „curajul de a trece de la o pastoraţie «pentru tineri» la o pastoraţie «cu tinerii», a le da încredere”.

Tocmai cuvântul „încredere” a fost firul conducător al dimineţii, condusă în absenţa pontifului angajat în audienţa generală. Cardinalul secretar general Baldisseri a fost cel care a condus rugăciunea de dimineaţă a celor 256 de părinţi prezenţi în aulă. Preşedinte delegat de rând era cardinalul Sako.

Înainte de intervenţiile a 20 de părinţi sinodali şi a 8 auditori, secretarul general a anunţat rezultatul final al votării desfăşurate în după-amiaza precedentă pentru a alege membrii comisiei pentru redactarea documentului final: cardinalii Turkson pentru Africa, Aguiar Retes pentru America şi Gracias pentru Asia, arhiepiscopul Forte pentru Europa şi episcopul Comensoli pentru Oceania. Cardinalul Baldisseri a explicat că vor face parte din comisie şi el însuşi, raportorul general, cei doi secretari speciali şi trei membri numiţi de pontif: arhiepiscopul Shevchuk, părintele Awi Mello şi părintele Gonzalo Redondo.

În cursul intervenţiilor părinţii, chemaţi să găsească cele mai bune căi pentru însoţirea tinerilor, s-au declarat conştienţi că tinerii caută o Biserică entuziastă, vie, cu focul Duhului, întrebându-se dacă într-adevăr ea astăzi aceste caracteristici. Cine însoţeşte trebuie să aibă conştiinţa propriilor limite – inclusiv păcatele care scandalizează şi îndepărtează persoanele – pentru a şti să accepte limitele tinerilor şi împreună să construiască o nouă primăvară în viaţa Bisericii. Nu foloseşte a fi simpatici pentru a-i cuceri pe tineri, ci empatici pentru a-i înţelege şi a merge împreună cu ei.

A fost subliniată necesitatea de a face propuneri exigente, a fi îndrăzneţi aşa cum tinerii sunt îndrăzneţi şi generoşi. Mai ales nu trebuie uitat că centrul este mereu întâlnirea personală cu Cristos, îndeosebi în Scriptură şi în sacramente. Şi pe acest drum tinerii nu sunt numai viitorul, ci prezentul.

Şi tinerii auditori care au intervenit au cerut încredere. Conştienţi că au nevoie de ajutorul învăţătorilor coerenţi, care nu iau decizii în locul lor, au dorit însoţitori care să nu scandalizeze Biserica prin păcat, ci să scandalizeze lumea cu sfinţenia.

Anterior, în după amiaza de marţi 9 octombrie, s-a desfăşurat a şasea congregaţie în prezenţa papei Francisc. Sub preşedinţia cardinalului delegat de rând Ribat, au participat 257 de părinţi sinodali: au fost cincisprezece intervenţii programate şi opt libere, inclusiv una a pontifului.

Înainte de intervenţii, raportorul general a prezentat câteva „nuclee generatoare” găsite în cursul lucrărilor: diversitatea contextelor culturale, aportul şi în termeni teologici al unei ascultări empatice a tinerilor, diferite aspecte ale noilor culturi de tineret, cum ar fi raporturile inter-generaţionale, rolul emoţiilor, lumea digitală, calea frumuseţii şi sportul; dar şi fenomenul abuzurilor în toate declinaţiile sale, rolul paradigmatic al tinerilor migranţi, temele referitoare la trup, afectivitate, sexualitate, experienţa religioasă a tinerilor în familie, în liturgie şi în tăcere. Cardinalul da Rocha a explicat că în această etapă de lucru tocmai încheiată au fost adunate, în afară de intervenţiile părinţilor sinodali în primele congregaţii generale şi cele 14 rapoarte ale cercurilor, şi 316 moduri, de la un minim de 6 la un maxim de 60 pentru cercul mic.

A urmat mărturia unei tinere auditoare slovace Viktòria Žolnovà, din Group leader and voluntier for youth. Provenind din arhieparhia greco-catolică de Prešov, se ocupă de pastoraţia tineretului de peste zece ani. A relatat propria experienţă personală, trecută prin munca într-o mică firmă, apariţia unei anumite insatisfacţii şi nevoia de a căuta „noi oportunităţi”. Apoi studiul limbii engleze şi al catehismului în străinătate, unite cu însoţirea spirituală a unui preot, au alimentat percepţia că Dumnezeu o chema la ceva nou.

După aceea un părinte sinodal a ridicat problema îndepărtării de spovadă şi auspiciul ca o pastoraţie corectă să poată duce la o conştiinţă deplină şi rodnică a celebrării sacramentului. Apoi a fost prezentată experienţa trăită de un grup din pastoraţia tineretului vocaţională. Obiectiv: asumarea unei identităţi adulte de creatură şi fiu al lui Dumnezeu.

Un părinte sinodal a vorbit despre provocare de a face companie tinerilor pentru a-i ajuta să-şi pună şi să împărtăşească între ei întrebările juste, cele importante şi fundamentale în faţa unei lumi divizate, a golului interior şi a dorinţei unei vieţi depline şi fericite. În această privinţă, s-a afirmat că provocarea actuală, într-un moment în care Biserica este în criză de credibilitate datorită scandalurilor, abuzurilor şi diviziunilor interne, să se trăiască ispita de a construi o Biserică ce aboleşte neliniştea şi care vrea să trăiască din certitudini clare şi distincte. Riscul este de a dori o generaţie de tineri „duri şi curaţi” care să cunoască toate răspunsurile. Totuşi, Biserica este chemată să trezească inimile şi nu muşchii. De aici invitaţia de a reflecta asupra formării din seminarii şi asupra necesităţii de a învăţa discernământul.

În intervenţiile libere a fost amintit că, în timpul tratării temei însoţirii specifice spre maturitatea iubirii, a fost făcută o referinţă la catecumenatul pentru căsătorie.  S-a recunoscut că în asta Biserica şi păstorii n-au fost la înălţime şi a avut loc o anumită inconştienţă, o lipsă de responsabilitate. De altfel, s-a afirmat, nu se poate reduce duioşia iubirii pentru totdeauna la un soi de „clericalizare” a căsătoriei, la o ceremonie mai mult sau mai puţin formală care să nu ţină cont de maturitate. Aşadar, este necesar un catecumenat, pentru că iubirea este un lucru atât de mare încât nu se poate vinde ieftin.

În sfârşit a fost propusă de alte intervenţii o serie de iniţiative pentru ca tinerii să rămână fascinaţi de Isus şi să descopere în El adevărul existenţial al vieţii lor. Prima dintre toate, rugăciunea şi îndeosebi adoraţia euharistică. Urmată de intrarea în contact cu Isus atingând trupul omenităţii sale în rănile fizice şi spirituale ale atâtora de vârsta lor care suferă. Cu privire la rugăciune, din mai multe părţi a fost amintită importanţa sa pentru tineri şi cu tinerii, deoarece foarte mulţi tineri nu i-au văzut niciodată pe părinţii sau pe cei din familie rugându-se.

(După L’Osservatore Romano, 11 octombrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.